CAPITOLUL 1
NEBUNIA MATERIALISMULUI
1
Adevărul Ultim este simplu. El nu
poate fi exprimat în cuvinte. Fiinţa umană poate să-l descopere
doar în Sinele Suprem.
2
Paramahansa Yogananda spunea:
"Savanţii contemporani îşi folosesc mentalul pentru a
îmbunătăţi mediul înconjurător, pentru a-l face mai
confortabil. Oamenii de spirit folosesc puterea mentalului pentru a atinge
Iluminarea. Puterea mentalului conduce omul pe calea obţinerii Fericirii
profunde, singura capabilă de a-l proteja de pericolele exterioare.
Astfel, este evident că atitudinea oamenilor de spirit este net superioară
demersurilor oamenilor de ştiinţă.
3
La ce ne serveşte să ne
consacrăm timpul pentru obţinerea de bunuri şi satisfacţii
efemere? Spectacolul vieţii este văzut de toate religiile asemeni
unei piese de teatru - adică iluzoriu. Unii oameni, adevăraţi
nebuni, îşi imaginează că piesa este reală şi
eternă şi suferă nespus când într-un final descoperă
că existenţa lor se va sfârşi şi că vor lăsa în
urmă toată agoniseala lor de-o viaţă. Suferinţa este
rezultatul orbirii spirituale. Înţeleptul consideră această
piesă de teatru ca iluzorie şi îşi caută fericirea şi
împlinirea în Esenţa fiinţei sale, Sinele Nemuritor, Atman. Pentru
cei care sunt orbi, viaţa este o veritabilă "maşină
infernală": mai devreme sau mai târziu îi va distruge.
4
Un om întâlnit de Yogananda în New York se
plângea astfel: "Nu pot să-mi iert faptul că mi-am pierdut 35 de
ani din viaţă pentru a câştiga primul meu milion de dolari
!"
"Acum sunteţi
mulţumit?" - l-a întrebat maestrul.
"Nici gând. Unul dintre prietenii mei
a reuşit mult mai bine decât mine. Nu voi avea linişte pînâ când nu
voi câştiga cel puţin 40 de milioane de dolari".
Amintindu-şi această întîlnire,
Guruji ne-a spus:
"Înainte de a reuşi să
câştige cele 40 de milioane de dolari propuse, acest om a suferit o
gravă depresie nervoasă şi a murit.
Aceasta este recompensa unei ambiţii
lumeşti, prosteşti".
5
Într-o zi, Yogananda ne-a spus:
"Odată, am văzut un desen
animat, în care un câine trăgea o sanie foarte grea. Proprietarul câinelui
găsise un mod ingenios pentru a convinge câinele să tragă sania.
Cu ajutorul unei prăjini legate de sanie, omul a suspendat un cârnat
foarte apetisant, chiar în faţa câinelui. Câinele aproape nu observa
că trage sania, fiind cu totul preocupat să ajungă la acel
cârnat care, indiferent de efortul depus de el, rămâne mereu la
aceiaşi distanţă. Majoritatea oamenilor de afaceri sunt în
această situaţie. Ei îşi spun: <<Dacă voi reuşi
să obţin aceşti bani, eu mă voi lăsa de afaceri
şi voi fi foarte fericit>>. Dar "cârnatul" fericirii lor
este inaccesibil, iar ei sfârşesc prin a fi doborâţi de
"greutatea" problemelor şi suferinţelor generate de efortul
lor de a atinge o fericire iluzorie".
6
A dori să posezi bunuri materiale
înainte de obţinerea stării de linişte interioară este o
situaţie la fel de prostească cu a muri de sete atunci când te
îmbăiezi într-un lac. Dacă dorim să evităm
suferinţele, trebuie să evităm nu sărăcia în plan
material, ci sărăcia spirituală, pentru că aceasta este
cauza tuturor suferinţelor şi amărăciunilor umane.
7
Oamenii uită că energia
nervoasă şi cerebrală pe care ei o consumă pentru
obţinerea averilor lor antrenează, datorită scăderii
potenţialului vital al fiinţei, scurtarea duratei vieţii.
Materialiştii sunt atât de preocupaţi de câştigul lor, încât ei
nu sunt capabili, nici măcar pentru câteva clipe, să se relaxeze
şi să se bucure de ceea ce au realizat. Cât de înşelătoare
este viaţa! Priviţi cu atenţie oamenii care vă
înconjoară. Întrebaţi-vă dacă ei sunt cu adevărat
fericiţi. Uitaţi-vă la toate aceste priviri lipsite de bucurie.
Observaţi cât de goi sunt ochii lor. Chiar dacă materialismul
tentează umanitatea prin plăceri facile şi imediate, este sigur
că o astfel de viaţă nu poate să ne aducă o fericire
durabilă.
8
Pentru ignorant, în spatele fiecărui
moment de plăcere se ascunde şarpele durerii şi al
suferinţei.
9
Adresându-se unui vast public american,
Paramahansa Yogananda declara:
"Omul modern este mândru de
apropierea sa ştiinţifică faţă de realitate.
Permiteţi-mi să vă propun o analiză meticuloasă a
vieţii noastre cotidiene. Americanii adoră experienţele,
aşa că de ce să nu fim noi propriul nostru obiect de studiu,
să analizăm lucid propriul nostru comportament, atât cel interior,
cât şi cel exterior, în relaţiile cu ceilalţi. Analizaţi
propria dumneavoastră viată, ce aşteptaţi de la ea, cum
poate fi ea îmbunătăţită şi care este calea cea mai
sigură pentru realizarea tuturor dorinţelor voastre.
Gândiţi-vă la tot ceea ce oamenii doresc să evite şi
anticipaţi felul în care viitorul vă poate aduce îndeplinirea ţelurilor
voastre.
Întotdeauna, pentru a primi un răspuns corect, este necesar
să formulezi foarte exact întrebarea pe care o pui. Încercaţi să
descoperiţi de ce atâţia oameni sunt nefericiţi. Aceasta vă
va ajuta să găsiţi cea mai bună metodă pentru a realiza
o fericire durabilă. Străduiţi-vă să găsiţi
soluţii practice, formulate astfel încât să fie cât mai accesibile.
Apropierea de viaţă trebuie să fie tot atât de
ştiinţifică ca apropierea astrofizicianului de misterele
Universului. Religia trebuie să abordeze o concepţie cât mai
ştiinţifică asupra vieţii. Ea trebuie să
găsească soluţii practice la problemele fundamentale. De fapt,
principiile spirituale oferă soluţiile cele mai practice şi mai
universale care se pot găsi.
10
Un copil nu încetează să plângă
până ce nu obţine ceea ce îşi doreşte. Bucuria este de
scurtă durată, după care îşi doreşte altceva şi
începe din nou să plângă. Aceeaşi este şi atitudinea omului
adult, preocupat de lumea materială. Imediat ce obţine un lucru, el
îl abandonează şi îşi doreşte altceva. Nimic din
această lume nu poate să îi ofere fericirea pe care o caută.
11
Sufletul nu poate regăsi Fericirea în
bunurile materiale, pentru simplul motiv că fericirea nu este
artificială. Pierzând contactul cu beatitudinea divină, el speră
să acopere această lipsă cu ajutorul unor pseudo-plăceri
ale simţurilor. Dar pe un plan mai profund al existenţei, el va
rămâne totdeauna conştient de lipsa sa de comuniune cu Divinul.
Înlăuntrul fiinţei sale, ştie că plăcerea
simţurilor nu îi va aduce împlinirea dorită. Cât timp trebuie să
mai rătăcim pînă când, sătuli de atâta suferinţă,
să ne regăsim fericirea în interiorul fiinţei noastre, unicul
loc în care ea există cu adevărat?"