CAPITOLUL 10

A TRANSCENDE KARMA

"Totul mi se pare teribil de complicat Maestre", se lamenta într-o zi un discipol."Am aflat că legea karmei şi legea reîncarnării sunt indisociabile. Dar când mă gândesc la toate acţiunile generate într-o singură existenţă şi când mă gândesc că trebuie să le însumez la numai Dumnezeu ştie câte alte exitenţe, mă simt descurajat. Interacţiunea cauzei şi a efectului trebuie să fie în mod efectiv infinită." "Chiar aşa şi este", a fost de acord Maestru. "Atâta timp cât fiinţa nu urmăreşte să-şi transceandă karma o dorinţă conduce la o alta şi alte dorinţe la multe altele. Fiecare dorinţă trebuie să fie împlinită, fiecare acţiune trebuie să ajungă la un final." "Chiar şi dorinţele prosteşti şi neînsemnate? Chiar şi mica mea dorinţă pe care am avut-o cu mulţi ani în urmă pentru un cornet cu îngheţată?" "Chiar şi aceasta", a răspuns imediat Maestru. "Orice energie care a intrat în joc, indiferent cât de mică este ea, se va răsfrânge mai târziu sau mai devreme asupra ta." Discipolul a ridicat braţele disperat şi a spus:"Deci, în final trebuie să înţeleg că nu există nici un fel de soluţie, că nu avem nici o şansă să calmăm valurile care s-au stârnit pe acest ocean!" "Este adevărat că această treabă nu este prea uşoară", a răspuns Yogananda,"dar totuşi nu este atât de dificilă pe cât pare la prima vedere. Întreabă-te următorul lucru:”Care este cauza care determină ca valurile să se ridice şi să coboare.” Este vântul.

Fără vânt suprafaţa oceanului s-ar calma automat.

La fel, când furtuna iluziei se abate asupra minţii unei fiinţe valurile acţiunii şi ale reacţiunii apar automat. Deci ceea ce trebuie să faci este să calmezi valurile minţii tale prin meditaţie profundă şi să-ţi debarasezi conştiinţa de implicările ego-ului. Dacă vei înceta să te mai consideri agentul determinant, cauza lucrurilor, valurile acţiunii şi reacţiunii vor continua să danseze, dar tu însuţi nu vei mai fi înlănţuit de ele." "Ar fi o soluţie", l-a întrebat discipolul,"să încetăm să mai acţionăm." "încearcă şi te vei convinge că este imposibil să nu acţionezi. Chiar şi decizia de a nu acţiona este o proiecţie exterioară a ego-ului tău şi deci constituie o acţiune.

Într-o zi am întâlnit în Phoenix, Arizona, un bărbat nepieptănat, cu hainele murdare şi în dezordine. L-am întrebat:”De ce v-aţi îmbrăcat astfel, sunteţi chiar atât de sărac?” “Eu sunt un renunţat”, mi-a răspus el mândru.

“Nu cred aceasta; cred că v-aţi înlănţuit din nou, dar de data aceasta de dezordine.” Bhagavad Gita ne învaţă că nimeni nu poate scăpa de acţiune - Karma - abţinându-se să acţioneze. În ea este revelată o metodă mult mai armonioasă de a scăpa de karmă. Ea ne recomandă nishkam karma - acţiunea detaşată, renunţarea la fructele acţiunii. Dacă vom acţiona astfel, vom ajunge să atingem eliberarea de toate înlănţuirile karmei.

În timpul activităţii nu considera niciodată că tu eşti cel care acţionează ci că Dumnezeu este cel care acţionează prin intermediul tău. Adresează-i-te astfel:”Doamne, fii Tu cel care acţioneză prin mine.” Chiar şi atunci când faci greşeli, consideră-L pe El responsabil de acestea. Bineînţeles, nu trebuie să greşeşti în mod deliberat şi după aceea să dai vina pe El. Dar dacă vei face tot posibilul ca lucrurile să iasă bine şi totuşi vei suferi un eşec, oferă-I acest eşec Lui. Nu uita nici o clipă că în esenţă eşti o fiinţă liberă întru eternitate. Aceasta este calea cea mai simplă pentru a atinge fuziunea cu Divinul.

Bineînţeles că şi alţi factori au importanţa lor: devoţiunea, meditaţia, graţia divină şi aşa mai departe. Dar în ceea ce priveşte acţiunea, calea către eliberare necesită în permanenţă o acţiune dezinteresată."

"Dacă nu aş avea nici un fel de dorinţă", l-a întrebat un discipol pe Yogananda, "nu aş pierde toate motivaţiile, nu aş deveni un fel de robot uman?" "Multe fiinţe îşi imaginează aceasta" - i-a răspuns Maestrul.

"Ei cred că în momentul în care nu mai au dorinţe interesul pentru viaţă dispare; aceasta nu se întâmplă deloc, ba din contră: abia atunci vei descoperi că întreaga viaţă este mult mai interesantă.

Hai să ne gândim acum la aspectul negativ al dorinţei. Acesta vă face să îţi fie teamă şi încontinuu să te întrebi: “ce se va întâmpla dacă....?” sau “dacă acest lucru nu se va întâmpla?”.

Trăieşti într-o permanentă stare de anxietate legată de viitor sau într-o stare de regret continuu legată de trecut. Non-ataşamentul permite să trăim plenar stare de libertate interioară şi de bucurie divină. Atunci când vei fi capabil să te bucuri de prezent atunci îl vei putea găsi pe Dumnezeu. Absenţa dorinţei nu îţi distruge motivaţiile; cu cât vei ajunge să trăieşti mai mult în Dumnezeu cu atât va fi mai mare bucuria pe care o vei experimenta."

Chiar şi atunci când cedaţi unui obicei greşit, pentru că nu vă puteţi încă controla, faceţi în aşa fel încât mintea să reziste constant acestei tentaţii; încercaţi să nu vă identificaţi cu aceste greşeli din interiorul vostru.

Unul dintre călugării care locuiau în ashram era mereu în luptă cu tentaţiile. Intr-o zi, i-am spus: "Eu nu-ţi cer ţie să învingi iluzia, îţi cer doar să-i rezişti."

Tendinţele negative nu pot fi depăşite focalizându-ne asupra lor ci asupra dinamizării şi amplificării în fiinţa noastră a tendinţelor pozitive specifice.

Fi întotdeauna activ în serviciul lui Dumnezeu. Oferă-i lui toate gândurile tale , cu acelaşi spirit îndatoritor, cu aceiaşi atenţie alertă şi plină de dragoste. Menţine-ţi mintea îndreptată către El şi urmăreşte să faci numai bine celor din jur. O minte leneşă este un instrument al necuratului.

Pentru a atinge starea de inacţiune caracteristică fuziunii finale cu Dumnezeu trebuie să fi foarte activ în serviciul Său.

Nu te lăsa niciodată sedus de agitaţie, de prea multe plăceri, de prea multă distracţie. Urmăreşte să fi profund în tot ceea ce faci. Dacă vei ceda acestei agitaţii mentale seminţele vechilor tentaţii vor reîncolţi. Bineînţeles, este minunat să fi vesel, este minunat să fi plin de umor, dar nu lăsa superficialitatea să te cuprindă. După cum ştiţi şi mie îmi place să glumesc, dar atunci când mă decid să fiu serios nimic şi nimeni nu mă poate face să-mi uit hotărârea. Fiţi profunzi în toate acţiunili voastre, chiar şi atunci când ascultaţi o glumă şi râdeţi. Nu renunţaţi la calmul vostru interior. Urmăriţi să sălăşluiţi în permanenţă în Sine.

Aceasta trebuie să fie calea unui yoghin autentic.

Condiţiile exterioare obiective sunt întotdeauna neutre. Modul în care reacţionaţi la ele le determină să pară benefice sau nu.

Trebuie să vă transformaţi reacţiile faţă de circumstanţele exterioare. Aceasta este esenţa întregului sistem Yoga - a neutraliza cu ajutorul Spiritului valurile reacţiunii. Fiţi în permanenţă fericiţi interior. Nu încercaţi să modificaţi exteriorul pentru al adapta cerinţelor voastre; urmăriţi mai bine să vă transformaţi interior.

O bună regulă de viaţa este să gândeşti astfel: "ceea ce vine din interiorul meu las să se producă".

În India se acordă mult prea multă importanţă karmei.

Pretutindeni poţi auzi: "aceasta este karma mea şi eu nu pot să fac nimic", "este karma ta", etc.. Acestea sunt atitudini absurde.

Karma poate fi definită în mod simplu ca acţiune. Tot ceea ce odată a fost făcut poate la fel de bine să fie desfăcut. Americanii sunt mult mai conştienţi că totul este cu putinţă. Deseori, am auzit americani spunând: "daca aceasta este cu putinţă atunci o vom face" sau " dacă este imposibil, atunci ne va lua puţin mai mult timp s-o realizăm". Acest spirit optimist este ceea ce iubesc cel mai mult la această ţară.

Întreaga ta energie trebuie canalizată pentru a reuşi să-l cunoşti pe Dumnezeu. Nu te preocupa de karma care ţi-a mai rămas de depăşit. Lasă-l pe Dumnezeu să se preocupe de aceasta. În primul rând, distruge în fiinţa ta toate înlanţuirile karmice. Acestea sunt sursa ataşamentului tău faţă de ego. În momentul în care te dizolvi în El, orice acţiune vei realiza nu va mai creea karmă. Vor fi asemeni unor litere pe care le-ai scris pe apă, niciodată nu se vor întoarce asupra fiinţei tale. Ca să te eliberezi de înlănţuirile ego-ului trebuie să tai nodul gordian al iluziei.

Aceasta este starea de jivan mukta, fiinţă eliberată care trăieşte în această lume.

Prin intermediul meditaţiei şi-al consacrării întregii tale fiinţe Divinului calmează-ţi valurile minţii. Mintea este cea prin intermediul căreia percepi realitatea actuală. În starea de supraconştiinţă vei putea avea o viziune clară asupra a tot ceea ce te înconjoară, asupra realităţii obiective. Trăind permanent această stare de conştiinţă, un jivan mukta poate prelua la voinţă karma altor persoane şi să o ardă printr-o singură meditaţie.

Fiinţa a cărei întreagă karmă trecută este epuizată este un siddha, o fiinţă ce a atins perfecţiunea. Dacă o astfel de fiinţă se încarnează o face doar pentru binele umanităţii şi nu datorită unei înlănţuiri karmice. O astfel de fiinţă este un avatar, un maestru spiritual coborât pe Pământ, o încarnare a Divinului.

Cel mai important este să-l găsim pe Dumnezeu. Atunci când vom percepe strălucirea Sa în cvasitotala obscuritate a conştiinţei noastre, orbirea spirituală va dispare.

În toate acţiunile pe care le întreprindeţi consideraţi-l pe Dumnezeu ca fiind cel care acţionează. Este o problemă de atitudine interioară şi nu necesită un mod exterior de a-ţi arăta umilinţa.

Din păcate, mulţi aspiranţi îşi asumă o atitudine exterioară umilă numai pentru a-i impresiona pe cei din jur.

Scurta povestioară pe care vi-o voi relata în continuare vă va ilustra ceea ce doresc să vă explic:”Gopi-urile* obişnuiau să-i aducă în fiecare zi brânză proaspătă lui Krishna. Într-o zi în care râul Jamuna era în creştere, gopi-urile nu au putut să-l traverseze pentru a ajunge la Krishna.

"Ce vom face acum", se plângeau ele. Tot încercând să găsească o soluţie şi-au adus aminte că pe acea parte a râului trăieşte un mare înţelept pe nume Byasa, un adorator devotat a lui Krishna.

"Byasa este un sfânt", a spus una dintre ele. "Să mergem la el şi să-l rugăm să înfăptuiască un miracol pentru noi pentru a ne ajuta să traversăm râul".

Ele au mers şi l-au rugat să le ajute să ajungă la Krishna.

"Krishna, Krishna", s-a prefăcut Byasa supărat,"toată ziua nu aud vorbindu-se decât de Krishna, dar cine se interesează de mine?" Atunci gopi-urile s-au simţit dintr-o dată foarte încurcate.

Brânza era pentru Krishna, dar ele nu-ndrazneau să-l refuze pe Bhyasa o dată ce veniseră să-i ceară ajutorul, aşa că i-au oferit o bucăţică din brânză.

Dar Byasa a început să mănânce cu poftă bucată după bucată, prefăcându-se foarte înfometat. După ce a mâncat cât i-a permis stomacul, s-a dus până la malul râului şi a spus: "Dacă eu nu am mâncat nimic, tu separă-ţi apele să putem trece." "Ce mincinos", au început să şoptească gopi-urile. "Aţi văzut toate câtă brânză a măncat şi acum îndrăzneşte să comande râului să-l asculte." Dar chiar în acel moment, râul cu adevărat a ascultat rugămintea yoghinului. Fără să încerce să-şi explice acest mister, gopi-urile s-au grăbit să traverseze. Când au ajuns la coliba lui Krishna, l-au găsit pe acesta dormind.

"Cum este cu putinţă?", s-au mirat ele. "De obicei, Krishna aştepta cu nerăbdare să-i aducem brânza." "Krishna", l-au întrebat ele,"nu îţi este foame astăzi?" "Nu", a răspuns el, deschizând încet ochii.

"Dar ţi-am adus brânza." "Oh, mulţumesc", a răspuns Krishna,"dar nu mai îmi este foame." "De ce? Te-a hrănit altcineva?" "Da. Acel sfânt Byasa, de pe celălalt mal al râului, mi-a dat astăzi să mănânc; chiar prea mult".

Byasa îi oferise întreaga mâncare lui Krishna, gândindu-se constant la el şi nu la sine însuşi. Tot astfel, fiecare aspirant trebuie să dăruiască toate acţiunile sale lui Dumnezeu.

Încetaţi să vă raportaţi în tot ceea ce faceţi la ideea de "Eu". În inima voastră învăţăţi să cântaţi numele lui Dumnezeu spunând:"Tu, Doamne, numai Tu."

Dacă vei ajunge la Dumnezeu, toate problemele din subconştient vor fi instantaneu eliminate. Tarele multor vieţi stau îngropate în solul mentalului tău. Toate dorinţele pe care le-ai avut în trecut şi de care nu eşti deplin conştient în actuala existenţă terestră aşteaptă momentul prielnic să se manifeste. Însă, dacă tu te vei întoarce către Dumnezeu, vei fi capabil să controlezi aceste dorinţe pentru totdeauna.

"Maestre, dacă ceea ce ne înlănţuie este ataşamentul faţă de această lume, cum se face atunci că persoanele care se sinucid nu se eliberează? Cu siguranţă, despre ele nu se poate spune că doresc să rămână aici." Yogananda a râs cu poftă de absurditatea întrebării şi a răspuns: "Ca lucrurile să se desfăşoare cum ai spus ar trebui să existe o real şi nemărginită dragoste de Dumnezeu.

Viaţa este o şcoală în care avem mai multe examene de trecut până la atingerea finalitii ei: eliberarea supremă. Dacă te comporţi ca un chiulangiu va trebui să te întorci din nou şi din nou până când vei reuşi să înveţi toate lecţiile ei."

Nu vei putea să te eliberezi atât timp cât îţi va mai fi frică. Cea mai bună metodă de ardere a karmei este să-ţi îndeplineşti plin de bucurie îndatoririle şi să întâmpini plin de curaj tot ceea ce viaţa îţi oferă.

Un factor esenţial în transcenderea karmei este meditaţia. Şi aceasta datorită focalizării intense a energiei fiinţei asupra liniştirii turbioanelor mentale. Cu cât meditaţia este mai profundă cu atât te vei simţi mai liber interior.

Karma discipolilor este mult diminuată de prezenţa maestrului.

El cunoaşte întreaga ta karmă şi te îndrumă pe calea spirituală cea mai adecvată fiinţei tale. El chiar îşi asumă în mod conştient din "bagajul" tău karmic, la fel precum un om puternic ajută pe altul mai slab să care o greutate. A practica o disciplină spirituală fără a fi sub îndrumarea unui maestru competent este asemeni cu a călători prin nisipuri mişcătoare fără a şti unde-i cărarea.

Calea spirituală este formată din 25% efortul aspirantului, 25% ajutorul guru-lui şi 50% Graţia Divină. Dar este absolut necesar ca cele 25 de procente ale discipolului să fie formate din 100% efort şi sinceritate.

Dorinţa de a ne încarna în această lume este cea care ne face să rătăcim din viaţă în viaţă. Dar, o dată ce tendinţa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu a apărut în inimile noastre, eliberarea spirituală este sigură; dar acest proces poate dura mai multe vieţi - pentru că acest dor de Dumnezeu mai devreme sau mai târziu îşi va găsi împlinirea.

Un copil de şapte ani al unui discipol de-al maestrului şi-a pierdut un deget într-un accident. A doua zi, băiatul a declarat cu convingere că s-ar fi accidentat mult mai rău dacă nu ar fi fost protejat de maestru. Când a aflat aceste cuvinte Yogananda a dat aprobator din cap şi a spus: "Cu o zi înainte de accident am văzut copilul înconjurat de un nor negru. Am intuit că ceva rău se va abate asupra lui." Acesta nu este singurul exemplu de protecţie divină miraculoasă a discipolilor lui Paramhansa Yogananda.* Din alte scrieri şi conferinţe ale maestrului am înţeles clar că dacă aura* unei fiinţe este purificată consecinţele negative ale karmei ei vor avea un impact minim, dar necesar. Pentru că, aşa cum este scris şi în Biblie, "..smintelile trebuie să vină,...".* O aură pură şi puternică este asemeni unei umbrele impermeabile în sezonul ploios. Acesta este şi motivul pentru care maestru recomanda purtarea unor brăţări astrologice, a căror influenţă benefică este explicată în capitolul "Cum să dejoci influenţa astrelor" din "Autobiografia unui yoghin". Pe scurt, anumite metale şi mai presus de ele anumite pietre preţioase emit o lumină astrală care contracarează influenţele negative.

La susnumita recomandare, Paramhansa Yogananda adăuga: "Nu uitaţi însă că cea mai puternică brăţară este devoţiunea faţa de Dumnezeu."

Călătorind prin oceanul manifestării, fiinţa ajunge şi în zone cu apă calmă. Chiar şi în acest mare ocean al iluziei se pot găsi "golfuri" de o extremă linişte. Aceasta se întâmplă atunci când un avatar, sau o încarnare a divinităţii, este trimisă pe Pământ cu o misiune specială. Toţi cei care-l vor întâlni şi se vor pune în rezonanţă cu Spiritul său le va fi foarte uşor scape de forţa iluziei.

În decembrie 1948, în timpul unei iniţieri, Yogananda a spus: “Printre auditoriul prezent acum avem câţiva siddha şi câţiva jivan mukta”*.

Cu cei care sunt în consonanţă cu fiinţa mea este foarte uşor să comunic. Este suficient doar să ne privim în ochi unul pe celălalt. Pentru mine este încântător să trăiesc astfel de experienţe.

"Maestre" îl întreabă un discipol "se poate rătăci un suflet pentru totdeauna?" "Imposibil. Orice suflet este parte din Dumnezeu şi cine-l poate distruge pe El.

Sfântul Anton a petrecut mulţi ani meditând într-un mormânt din deşert. În tot acest timp, el a fost de nenumărate ori încercat de demoni, până ce însuşi satana l-a ameninţat că îl va distruge dacă nu va renunţa la drumul său către Divin. Pereţii mormântului au început să se fisureze, iar din fisuri au apărut monştrii înfricoşători care se năpusteau asupra lui să-l devoreze. Dar sf. Anton şi-a îndreptat faţa spre cer şi a invocat ajutorul lui Iisus.

Brusc, Iisus a apărut într-o lumină strălucitoare şi toate iluziile create de Ucigă-l toaca au dispărut. În starea de extaz dăruită de această prezenţă divină, sf.Anton şi-a reamintit toate existenţele sale anteriore. El l-a întrebat pe Dumnezeu: "Unde ai fost Tu în toţi aceşti ani în care eu te-am chemat?" "N-am încetat nici o clipă să fiu cu tine" - i-a răspuns Dumnezeu.

Mergi la capitolul următor

Mergi la index