CAPITOLUL 16
DIVERSE MANIERE DE A-L ADORA PE DUMNEZEU
1
"Conceptul realizarea Sinelui mă intrigă"- a spus
într-o zi un student în filozofie. "Asociați aceasta unui cult? Cu
siguranță, noi nu trebuie să idolatrizăm învățătura dumneavoastră."
"Dar aceasta faceți cu toții?"- a glumit Yogananda. "Aceasta
este esența Iluziei: să idolatrizezi ego-ul, să bei în cinstea lui, să-i cânți
cântece de slavă și să-l răsfeți. A adora înseamnă a te identifica cu obiectul
iubirii tale. Pe calea Realizării Sinelui aspirantul urmărește să-și transfere
identitatea din planul limitat al ego-ului în planul Sinelui Suprem. Din punct
de vedere filozofic este chiar indicat să-ți adori Sinele, chiar dacă este un
concept atât de greu de înțeles pentru mintea umană.
Dacă afirmi: Eu sunt infinit! - fără pic de umilință sau
devoțiune, este foarte ușor să cazi în grandomanie și paranoia.
Acesta este motivul pentru care o ființă ce nu are un nivel
spiritual elevat trebuie să se gândească la Dumnezeu ca la Tu. De altfel,
această atitudine este mult mai naturală pentru că noi, ca ființe umane, ne considerăm
total separați unul de celălalt, chiar dacă acceptăm ideea că suntem
manifestarea aceluiași Unu.
Pentru început este mult mai simplă și mai clară o relație cu
Dumnezeu privit ca ceva exterior ție. Nu șochează în nici un fel mintea și este
un tip de relație pe care însuși Dumnezeu o recunoște. El răspunde întotdeauna
unei devoțiuni sincere și niciodată chemării plină de orgoliu a ego-ului.
2
Vaporii sunt invizibili, dar la o temperatură scăzută ei se
transformă în apă. Dacă temperatura scade și mai mult ei se transformă în
gheață. Vaporii și apa nu au o formă bine definită, în timp ce gheața poate lua
nenumărate forme. La fel, Dumnezeu rămâne invizibil în spatele creației sale
chiar dacă energia lui determină funcționarea întregului Cosmos.
În timpul meditației, devoțiunea noastră ne permite să-l
vizualizăm pe Dumnezeu sub forma luminii interiore. Dacă întreaga noastră viață
se transformă într-o meditație, El se va "condensa" și mai mult și
astfel îl vom recunoaște în oricare aspect manifestat. Acesta este modul în
care Dumnezeu apare celor ce îl iubesc.
3
Într-o zi, un om de știință la provocat pe Paramhamsa Yogananda la următoarea discuție: "Considerând vastitatea Universului, cu miliardele sale de planete și stele, mi se pare copilăresc cred că cel care a creat această imensitate îmi poate auzi, în acest spațiu nesfârșit, gândurile și rugăciunile." "Concepția ta despre infinit este deosebit de ....finită"- a glumit Yogananda. "în timp ce Dumnezeu este infinit de mare el este, în mod misterios, și infinitezimal. Conștiința Divină cuprinde atât infinitul-mare, Cosmosul, cât și infinitul-mic, lumea subatomică. El este la fel de conștient de fiecare gând și sentiment al tău la fel cum este conștient de mișcarea galaxiilor în infinitul spațiu.
4
Un student la teologie i-a expus Maestrului următoarea dilemă:
"Am descoperit că fiecare religie îl definește pe Dumnezeu într-un mod
diferit. Adeseori mă întreb dacă fondatorii marilor religii ale lumii au știut
despre ce vorbesc." Paramahamsa Yogananda i-a replicat zâmbind:
"Mintea ta, prin educația pe care ai primit-o, a fost condiționată să
creadă că a defini un lucru este similar cu a înțelege acel lucru. Nici o
definiție nu va putea vreodată să-l exprime în totalitate pe Dumnezeu.
Un arhitect ce se întoarce de la Londra îți va descrie orașul
povestind despre monumentele pe care le-a vizitat și despre arhitectura urbană;
un grădinar îți va descrie același oraș vorbind despre frumusețea grădinilor și
a parcurilor, iar un politician va descrie structura politico-administrativă a
Londrei. Nici unul dintre ei nu-ți va putea oferi o imagine completă a
orașului. Un alt exemplu: cum poți explica ce gust are portocala unei persoane
care nu a mâncat niciodată un astfel de fruct.
Finalitatea oricărei religii nu este să-l definească pe
Dumnezeu, ci constă în a-i inspira pe oameni să dorească să comunice cu El, să
î-L descopere înlăuntrul ființei lor. Toți fondatorii marilor religii au vorbit
despre această experiență interioară. Totuși, când unii dintre ei au trebuit
să-l definească pe Dumnezeu au făcut aceasta în termenii care erau cel mai
aproape de sufletul și mintea auditoriului. Astfel, unii l-au numit Cel
Preaiubit, alții Rege Preaputernic sau Marea Lumină. Isus a vorbit despre
Dumnezeu numindu-l Tată Ceresc; Buddha nu a vorbit deloc despre El, considerând
tăcerea ca fiind singurul răspuns al întrebărilor despre natura lui Dumnezeu.
Cu siguranță, niciunul dintre maeștrii nu a căutat o definiție
exhaustivă. Ei au dorit să le transmită celor din jur un impuls spiritual care
să-i determine să aspire frenetic către Dumnezeu.
Astfel, ei au făcut o paralelă între această stare și anumite
trăiri mai accesibile înțelegerii umane obișnuite - cum ar fi bucuria iubirii -
și aceasta numai pentru că au dorit ca oamenii să intuiască Minunea Divină de dincolo de cele terestre.
Deoarece majoritatea oamenilor se simt foarte atrași de realitatea lipsită de
consistență a lumii, marii maeștrii spirituali au subliniat întotdeauna că doar
în extazul comuniunii cu Dumnezeu se poate găsi adevărata bucurie.
5
Un student american, de origine hindusă, i-a spus lui
Yogananda: "în India, bunica mea ascultă cântece devoționale- bhajanas- la
radio. La sfârșitul fiecărui cântec ea depunea câte o floare drept ofrandă pe
radio, ca pe un lucru sfânt." Maestrul a râs cu poftă de această îmbinare
puțin obișnuită de știință și spiritualitate.
"Și totuși"- a comentat el- "bunica ta nu este
o ființă atât de superficială pe cât ne lasă să credem povestea ta. Cu fiecare
floare pe care o depune, ea își exprimă gratitudunea față de Dumnezeu, radioul
fiind doar suportul exterior al iubirii sale. De altfel, este minunat să vezi
prezența divină chiar și în cel mai prozaic lucru. Dacă faci constant
abstracție de esența divină a tuturor celor ce te înconjoară, vei ajunge cu
siguranță într-un moment în care Dumnezeu va dispare complet din viața
ta."
6
"Există un lucru pe care nu pot să-l înțeleg în religia
hindusă"- i-a spus într-o zi un creștin Maestrului. "Aceasta este
pleiada de zei." "E adevărat că sunt nenumărați zei. Fiecare dintre
ei reprezintă o tentativă de a ni-l aminti pe Dumnezeu sub una dintre
nenumăratele sale forme. De fapt, toate sunt manifestări efemere, un mod de a
spune că nici o ființă umană nu poate înțelege ceea ce Dumnezeu este.
Să luăm de exemplu imaginea zeiței Kali. Dintre toate
zeitățile hinduse, Kali este cea mai greșit înțelesă de occidentali.
Tradițional, ea este reprezentată goală, stând pe un cadavru, cu părul
despletit, cu o ghirlandă de cranii la gât și ținând într-una din mâini o sabie
iar în alta un cap de mort. Limba ei, tradițional pictată în roșu, îi atârnă
din gură ca și cum ea ar fi însetată de sânge." Auzind această descriere,
interlocutorul creștin a început să tremure.
Yogananda a continuat: "Dacă noi am crede că această
imagine reprezintă adevărata imagine a lui Kali, eu vă garantez că nu ar
suscita devoțiunea unui număr prea mare de ființe. De fapt, această
reprezentare are ca scop evocarea anumitor funcții cosmice ale acestei Puteri
Infinite.
Kali este Mama Natură, AUM, Vibrația Cosmică, Materia și
Energia.
Ghirlanda cu cranii din jurul gâtului semnifică faptul că ea
este o prezență invizibilă în toate cele create sau necreate.
Activitatea sa este jocul vieții și al morții- creația,
menținerea și distrugerea- reprezentate de vasul din cea de-a treia mână(
simbolul vieții), de sabie și de capul de mort. Părul curgându-i în dezordine
pe umeri exprimă energia sa omniprezentă. Shiva este soțul ei, Cel de dincolo
de creație, și este simbolizat de cadavrul de la picioarele ei. Limba lui Kali,
roșie și atârnându-i din gură, nu reprezintă pofta ei de sânge. În Orient,
gestul de a scoate limba exprimă recunoașterea unei greșeli.( Și în Occident
există un gest similar: vă plasați mâna pe gură în momentul în care sunteți
încurcați.) Kali este reprezentată dansând, având ca scenă creația.
Dansul reprezintă Vibrația Cosmică, cea prin care totul
există.
Când picioarele ei ating pieptul Infinitului, își scoate limba
ca și cum ar spune: "O, totuși am ajuns prea departe!". Când devii
una cu Spiritul Infinit,toate vibrațiile încetează.
A patra mână a lui Kali realizează un gest de binecuvântare a
tuturor celor care caută nu darurile ei, ci Eliberarea din nesfârșitul joc al
Maya-ei, al iluziei. Cei care se simt atrași de manifestările exterioare ale
naturii vor continua acest ciclu neîncetat al vieții și al morții, din
încarnare în încarnare.
Aspiranții care urmăresc Eliberarea din acest joc cosmic îl
adoră pe Dumnezeu ca Sine interior. Prin această ei ajung să se scufunde în
acest AUM infinit. Prin fuziunea cu AUM ei ajung să transceandă creația și
să-și cufunde Conștiința individuală în Conștiința Cosmică, trăind Beatitudinea
Infinită.
Statuile lui Kali nu sunt destinate pentru a reprezenta
aspectele exterioare ale Mamei Divine, ci doar calitățile Ei lăuntrice. Mama
Divină este dincolo de formă, deși am putea spune că trupul ei este Cosmosul,
cu infinitatea de sori și stele. Ea îi poate apare aspirantului chiar și sub
formă umană, învăluită de o lumină divină.
În India, toate statuile zeităților sunt simbolice. Trebuie să
căutăm semnificația profundă care se ascunde în spatele lor.
7
"Îmi este dificil să mi-l imaginez pe Dumnezeu"- i
s-a confesat un student la teologie lui Yogananda. "Am urmărit să mi-l
imaginez ca pe o Inteligență infinită al cărei principiu este Eu sunt!, ca
Sine Interior, ca Rădăcină Cosmică a tot ceea ce există.
Dar toate aceste reprezentări mi s-au părut atât de abstracte.
Concepția dumneavoastră despre Dumnezeu mi se pare foarte
plină de dragoste. Cum se poate ajunge la o asemenea relație?" "Prima
etapă constă în a înțelege că Dumnezeu nu dorește definițiile tale. El nu
dorește decât dragostea ta. De ce să nu adori atunci Infinitul privit ca Mamă
Divină?" "Ce idee minunată"- a exclamat studentul. "Dar
este cu adevărat valabilă?" "Bineînțeles!"- i-a răspuns
Yogananda. "Dragostea lui Dumnezeu se reflectă în relațiile dintre oameni.
Asemeni luminii soarelui, care face să strălucească nenumăratele cioburi de
sticlă, iubirea Sa iluminează fiecare atom al creației. Mama Divină esta
prototipul mamelor umane. Prin intermediul părinților El are grijă de voi și vă
protejează. Prin intermediul prietenilor voștri, El vă arată cum dragostea este
dăruire liberă de orice constrângere.
Mă simt mult mai apropiat de aspectul matern al lui Dumnezeu.
Mamele sunt întotdeauna mai apopiate de noi decât tații.
Aspectul patern al lui Dumnezeu este transcendent creației sale. Chiar și pe
Pământ tații judecă mult mai dur greșelile copiilor lor, în timp ce mama este
mai iertătoare. Roagă-te deci Mamei Divine, vorbește-i ca și cum ai fi copilul
ei:"Mamă Divină, bun sau rău, eu sunt al tău.
Tu trebuie să mă eliberezi de această iluzie." Mama
Divină va răspunde întotdeauna cu compasiune dacă aspirantul îi va adresa această
rugăminte cu sinceritate și din tot sufletul. Bineînțeles, Dumnezeu nu este
nici una din aceste forme sub care noi îl adorăm, dar este util să cunoaștem
acest punct de vedere uman de reflectare a lumii pentru a putea să ne
aprofundăm devoțiunea. Transcenzând devoțiunea, vom descoperi iubirea divină.
Această formă de iubire perfectă necesită o fuziune totală a
ființei în Divin. În această stare, yoghinul realizează adevărul
suprem:"Eu sunt El."
8
Dragostea ta pentru Dumnezeu nu trebuie să îmbrace un aspect
personal. Această atitudine te va limita, păstrându-te în ego.
Dragostea ta pentru El trebuie să te transporte dincolo de
ego.
Dacă îl vizualizezi pe Dumnezeu sub o formă și în urma acestor
meditații ai ajuns să ai stări extatice, urmărește să ajungi să îl percepi sub
forma Conștiinței Infinite. Mama Divină este atât de frumoasă, dar nu uita însă
niciodată că în manifestarea sa cea mai elevată această frumusețe tranascende
forma; această frumusețe se află în Tot. Iubirea sa divină, compasiunea sa se
exprimă până și în picăturile de ploaie. Splendoarea sa se reflectă și în
culorile curcubeului. Ea oferă speranță umanitătii prin frumusețea norilor
pufoși și roz ai răsăritului de soare. Înainte de toate, fii însă conștient de
prezența Sa în inima ta.
9
Există două maniere de a te apropia de Dumnezeu din Natură.
Una constă în a separa ideea de Dumnezeu de toate aceste
manifestări, spunând:"Neti, neti", ceea ce înseamnă că Dumnezeu
"nu este aceasta, nu este aceea". A conștientiza acest aspect este
întotdeauna necesar pentru a nu cădea în capcana atașamentului față de formă.
Celălalt mod constă în a vedea manifestarea lui Dumnezeu în
tot ce ne înconjoară. Prima modalitate poate părea austeră pentru mulți
aspiranți; a doua este mult mai agreabilă. Dar cel mai bine este să se
realizeze o combinare a celor două.
Mama Divină se ocupă de sarcinile "menajului"
acestei creații.
Când copilul, aspirantul, plânge Ea îi dăruie o jucărie cu
care să- i distragă atenția, cum ar fi bogății, nume sau faimă. Dacă el plânge
în continuare Ea îi va dărui o altă jucărie. Dar dacă copilul va arunca toate
darurile pe care le primește, plângând numai după dragostea ei, Ea îl va lua în
brațe și îi va șopti plină de iubire:"Dacă cu adevărat mă dorești pe Mine
și numai pe Mine, atunci vino. Rămâi cu Mine pentru totdeauna în poala
infinitului."
10
"Mi se pare dificil să mă rog la o formă a lui
Dumezeu", a spus un profesor ce ne-a vizitat. "Ceea ce mă inspiră
este acel gând al nemărginirii, al infinitului. Când mă plimb noaptea sub
stele, sunt întotdeauna fascinat. Adevărul Suprem este atât de grandios. În
astfel de momente mica mea viață cu tracasările și suferințele ei meschine mi
se pare cu adevărat golită de sens.
Spiritul meu atunci suspină la gândul infinitului, la gândul
eternității." "Astfel de gânduri trebuie să aibe toți cei care doresc
să-L găsească pe Dumnezeu", a spus Sri Yogananda. "întotdeauna,
indiferent de ce aspect a lui Dumnezeu preamărești, privirea ta interioară
trebuie să fie focalizată asupra Infinitului. Nu este necesar să-L vizualizezi
pe Dumnezeu sub o anumită formă. Aceasta depinde de propria natură a ființei
tale. Unora, adorarea unei forme a lui Dumnezeu le generează stări extatice, la
fel cum ție ți se trezește aspirația gândind o realitate fără formă. Devotiunea
nu trebuie să fie confundată cu sentimentalismul. De fapt, devotiunea este o
aspirație sinceră a ființei umane orientată către centrul Adevărului
Infinit."
11
Un vizitator la întrebat pe Maestru:"De ce atunci când vă
referiți la Dumnezeu, vă adresați cu El. Am putea spune că Dumnezeu este de
gen masculin?" "Dumnezeu este în același timp masculin și feminin,
dar de fapt El nu este nici masculin, nici feminin. Atunci când utilizez
pronumele El nu doresc în nici un caz să-L limitez în vreun fel.
Ar fi oamenii inspirați de dragostea lui Dumnezeu dacă s-ar
gândi la El ca la Acela ? Pronumele personal sugerează o Ființă conștientă
cu care omul poate comunica. Iar pronumele masculin este înainte de toate impersonal.
Occidentalii au obiceiul să se gândească la Dumnezeu ca la
Tatăl Ceresc, pentru că Isus la numit așa.
12
Cele opt aspecte sub care Dumnezeu poate fi experimentat sunt:
lumina, sunetul, pacea, calmul, dragostea, bucuria, înțelepciunea și puterea.
Dacă îl vom experimenta pe Dumnezeu ca lumină, în timpul meditației vom avea o
stare de calm mental, purificându-ne și clarificându-ne mintea. Cu cât o ființă
se concentrează mai mult asupra luminii interioare, cu atât mai mult ea va
percepe lucrurile ca fiind formate din lumină.
Atunci când îl experimentăm pe Dumnezeu sub formă de sunet
intrăm în comuniune spontan cu Sfântul Duh, sau cu AUM, vibrația cosmică
primordială. Când ești cufundat în AUM nimic nu te mai poate tulbura. AUM
conduce mintea dincolo de iluzia existenței umane în purul cer al Conștiinței
Divine.
Pacea este experiența pe care o trăim chiar la începutul
practicii noastre meditative. Pacea, asemeni unei cascade de apă cristalină
purifică mintea de toate anxietățile și grijile, transmițându-ne o stare de
bine paradisiacă.
Calmul este o altă experiență divină. Acest aspect a lui
Dumnezeu este mult mai dinamic și mult mai puternic decât cel al stării de
pace. Calmul dăruiește aspirantului puterea să depășească toate obstacolele
vieții sale. Chiar și în afaceri, persoana care poate rămâne calmă în toate
situațiile, va fi invincibilă.
Dragostea este un alt aspect a lui Dumnezeu, dar nu dragostea
personală ci dragostea infinită. Cei care trăiesc într-o stare egotică se
gândesc la dragostea impersonală ca la ceva rece și abstract. Dar dragostea
divină absoarbe totul și oferă o stare de beatitudine infinită. Este
impersonală, datorită faptului că rămâne neatinsă de dorințele egoiste.
Unitatea pe care o găsim în dragostea divină nu poate fi experimentată decât de
suflet și este inaccesibilă ego-ului.
Bucuria este un alt aspect a lui Dumnezeu. Această bucurie
divină este egală cu milioane de bucurii umane la un loc. Analogic vorbind,
dorința de a experimenta fericirea omenească în locul celei divine am putea-o
compara cu situația în care o ființă își consumă din timp și energie pentru a
căuta să aprindă o lumânare în plină zi cu soare. Bucuria divină ne
îmbrățișează etern, dar oamenii consideră că pentru a trăi o stare de bucurie,
trebuie să se focalizeze asupra lumii materiale. Bucuria divină este o
realitate strălucitoare. În fața ei toate bucuriile lumești pălesc.
Înțelepciunea este discernământ spiritual, fiind în totalitate
diferită de înțelegerea intelectuală. Inteligența umană se distinge de
înțelepciunea divină prin faptul că ea se raportează la lume indirect, din
exterior. Savantul, de exemplu, efectuează cercetări asupra atomului. Yoghinul
devine atom. Percepția divină are ca punct de pornire interiorul. Doar din
interior un lucru poate fi cunoscut în esența sa adevărată.
Iar în final, puterea este aspectul lui Dumnezeu care creează
și menține Universul. Imaginează-ți ce putere trebuie să existe ca să poată să
fie manifestate toate aceste galaxii. Maeștrii spirituali manifestă o parte din
această putere în anumite situații din viața lor, atunci când este cazul.
Expresia "Isus cel blând" nu descrie decât o parte a naturii lui
Isus. Forța sa transpare atunci când îi ceartă pe comercianții din templu. Încearcă
să realizezi magnetismul și puterea de care a trebuit să dea dovadă pentru a-și
impune părerea în fața tuturor acelor oameni, care erau atât de înrădăcinați în
dorințele și obiceiurile lor, autorizate, de altfel, și de tradiție. Oamenii
sunt adeseori terifiați de puterea ce iradiază din viața sfinților. Nu uita
nici o clipă că nu poți păși pe calea ce conduce la Dumnezeu dacă nu ești
puternic interior. Dintre toate
celălalte atribute ale Divinului puterea poate fi unul dintre aspectele care
exercită cea mai mică atracție asupra minții tale, dar este important să
realizezi că puterea infinită este o parte a naturii divine din tine.
Indiferent de ce aspect divin experimentezi în meditație, nu
te închide niciodată în mintea ta limitată, ci urmărește să expansionezi
această experiență la infinit.
13
Nu fii niciodată formal cu Dumnezeu. Fii cât mai cald și mai sincer. Dacă te bucură și te ajută să te simți mai aproape de El, tachinează-L, joacă-te cu El. Nu uita nici o clipă că este părintele tău. El este cel mai apropiat dintre cei apropiați, cel mai drag dintre cei dragi. El îți este mai apropiat chiar decât gândurile tale cu care te rogi Lui.