CAPITOLUL 18

DESPRE MEDITAŢIE

Sufletului îi place foarte mult să mediteze, pentru că intrând astfel în contact cu Spiritul, experimentează cea mai intensă stare de bucurie. Nu uita niciodată aceasta; în mod special atunci când te afli într-o o stare de agitaţie mentală. Aversiunea faţă de meditaţie este datorată ego-ului şi nu sufetului.

Doar aspiranţii yoga ce realizează un efort extrem pot să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu; nu cei care în permanenţă găsesc scuze spunând cum ar fi:"Mai întâi trebuie să am din ce să trăiesc, pe urmă să găsesc un loc liniştit, şi după aceea voi începe să meditez." Cei care continuă să amâne practica lor spirituală nu vor ajunge niciodată să-L cunoască pe Dumnezeu. Dar dacă îţi vei spune: “acum, chiar în acest moment, voi intra într-o meditaţie profundă” - poţi să atingi instantaneu o stare spirituală înălţătoare. Atunci când o fiinţă moare de somn, ea poate adormi oriunde, instantaneu.

Tot aşa se întâmplă şi cu o fiinţă care îl iubeşte pe Dumnezeu. Ea poate medita oriunde, chiar şi într-o gară sau într-o piaţă.

Cel care doreşte să ajungă un virtuos al pianului va practica zilnic douăsprezece ore pe zi. Dacă practică numai câteva minute, cu mintea distrată, gândindu-se la altceva, nu va ajunge niciodată un bun pianist.

La fel se întâmplă şi cu fiinţa care porneşte în căutarea lui Dumnezeu. Cum ai putea să speri că îl vei găsi dacă vei încerca numai pe jumătate? Va fi foarte dificil să-L găseşti pe Dumnezeu.

Dacă un pianist trebuie să muncească foarte mult ca să ajungă o personalitate cu atât mai mult un aspirant trebuie să se focalizeze în meditaţia sa pentru a reuşi să înţeleagă Infinitul.

Pentru a vă încuraja o să vă spun că pe calea spirituală toţi cei care vor depune eforturi sincere vor ajunge cu siguranţă la ţintă.

Nu poţi să spui acelaşi lucru în cazul ambiţiilor terestre.

Nu oricine poate deveni un celebru pianist; pentru că, indiferent de domeniul de activitate, în vârf este loc doar pentru câteva persoane. Însă toţi oamenii pot să realizeze plenar că sunt copiii lui Dumnezeu.

Este mai bine să meditezi perioade mai scurte de timp dar profund, decât ore întregi cu mintea dispersată. Astfel că, la începutul practicii tale nu este indicat să te forţezi să stai nemişct în meditaţie perioade lungi de timp. Urmăreşte să reuşeşti meditaţii mai scurte şi profunde. Iar în timp, gradat, pe măsură ce te obişnuieşti cu meditaţia, poţi lungii perioada şedinţelor.

Nu te simţii niciodată vinovat dacă eşti prea agitat pentru a intra într-o stare de meditaţie profundă. Calmul va veni în timp, dacă vei avea o practică spirituală constantă, singura şansă de a obţine controlul mentalului. Nu accepta niciodată gândul că nu eşti făcut pentru a medita. Nu uita că starea de calm este natura ta esenţială.

În timpul meditaţiei urmăreşte să treci dincolo de gânduri.

Atâta timp cât gândurile îţi vor ocupa mintea funcţionezi la nivelul acestei stări de conştiinţă. Când visezi eşti în subconştient. În acele momente devii mai conştient de corpul tău astral.

Dar atunci când poţi să-ţi depăşeşti mintea, să treci dincolo de gânduri, atingi starea de superconştienţă. În acea clipă întreaga ta fiinţă se focalizează la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce te va determina să trăieşte o autentică stare de beatitudine. În această stare vei deveni conştient de corpul tău cauzal.

Un discipol avea dificultăţi în a rămâne treaz în timpul meditaţiei. Cerându-i sfatul lui Yogananda, acesta i-a făcut următoarea sugestie:"Deschide-ţi şi închide-ţi ochii de mai multe ori, iar după aceea deschide ochi larg şi priveşte fix un punct situat în faţa ta. Repetă acest exerciţiu de două-trei ori. Dacă vei realiza această tehnică simplă o perioadă de timp, nu te va mai cuprinde somnul în timpul meditaţiei.

În timp ce meditezi, nu te concentra asupra rezultatelor meditaţiei. Meditează doar pentru a-L bucura pe Dumnezeu. Dacă unicul scop pentru care meditezi este să te bucuri de rezultatele ce apar, vei fi tare dezamăgit dacă acestea nu apar când doreşti tu. În Bhagavad Gita, Krishna ne sfătuieşte să acţionăm fără să ne preocupăm de fructele acţiunii.

Meditaţia trebuie să se realizeze în această stare de spirit.

Trebuie să meditezi fără să fii ataşat de fructele meditaţiei.

Un discipol săpa o groapă pentru o latrină într-un ashram situat în deşert. El a săpat toată ziua fără să se preocupe de cât de mult a avansat în munca lui. Seara, spre marea lui mirare a descoperit că a făcut o groapă mult prea adâncă.

Când Paramhansa Yogananda a văzut ceea ce a făcut, i-a spus aprobator: "Astfel trebuie un aspirant să acţioneze ca să-L găsească pe Dumnezeu. Trebuie să continue să sape şi să sape, fără să se preocupe tot timpul să vadă cât de departe a ajuns. Astfel, într-o zi va descoperi că şi-a atins ţelul. Lahiri Mahasaya obişnuia să le spună discipolilor lui:"Banat, banat, ban jai", ceea ce înseamnă "Acţionează, acţionează şi la un moment dat vei vedea că treaba este gata."

Nu aştepta în fiecare zi să vezi cum înfloreşte o floare spirituală în grădina vieţii tale. Ai încredere că Dumnezeu, dacă te vei dărui total Lui, îţi va da împlinirea spirituală la timpul Său, adică la momentul potrivit. După ce ai plantat sămânţa aspiraţiei divine, ud-o zilnic printr-o practică spirituală intensă şi prin acţiuni corecte.

Elimină din fiinţa ta indecizia, neîncrederea şi inerţia. Când lăstarii divinei percepţii apar îngrijeşte-i cu devoţiune şi într-o dimineaţă vei observa cu uimire cum a înflorit cea mai frumoasă floare, floarea Realizării Sinelui.

"De ce nu pot să am aceleaşi viziuni, aceleaşi percepţii pe care le aveţi dumneavoastră", l-a întrebat un discipol pe Maestru.

"Datorită gândurilor perturbatoare ce există ascunse în straturile cele mai profunde ale subconştientului tău şi care îşi au originea în karma trecută - ele creează fluctuaţiile mentalului.

Când această karmă va fi arsă viziunile şi percepţiile tale vor devenii din ce în ce mai clare.

"Acolo unde încetează mişcarea, începe Dumnezeu."

Unui discipol îi era tare dificil să mediteze. El l-a întrebat pe Sri Yogananda:"Aceasta se întâmplă pentru că eu nu încerc cu suficient elan?" Maestru i-a răspuns:"Tu încerci chiar prea mult, şi te implici prea mult. Urmăreşte să fii relaxat şi natural. Atâta timp cât te forţezi să meditezi nu vei reuşi niciodată. La fel cum nu poţi să adormi atunci când eşti obligat să dormi.

Forţa voinţei trebuie să fie folosită gradat, altfel ea poate să acţioneze în detrimentul tău. Acesta este motivul pentru care este bine la început să se insiste asupra relaxării.

Nu fii nerăbdător sau neliniştit în efortul tău de a-l găsi pe Dumnezeu. Dăruite cu toată inima, dar nu fii nerăbdător să aştepţi efectele. Fii calm, îndreaptă-te spre ţelul tău divin cu linişte şi pace în suflet.

Meditează din ce în ce mai profund, până când calmul şi bucuria devin a doua ta natură. A atinge o stare extatică nu este dificil. Dar pentru aceasta trebuie să înveţi să transcenzi gândirea. Dacă nu vei considera că bucuria divină este un ţel îndepărtat, vei descoperi cu siguranţă că ea este pretutindeni alături de tine.

"Memoraţi acest poem al meu “samadhi” şi repetaţi-l zilnic.

Aceasta vă va ajuta să treziţi în voi memoria pierdută a ceea ce în realitate sunteţi, copiii Infinitului."

Vizualizează conştiinţa ta dilatându-se sub forma unei lumini albastre şi înglobând întregul spaţiu. Imaginează-ţi stelele şi galaxiile strălucind asemeni luminiţelor dintr-un oraş îndepărtat în infinitul fiinţei tale. Meditează asupra imensităţii fiinţei tale.

Această vizualizare va fi pentru tine o metodă ce te va ajuta în tehnicile de meditaţie, şi te va determina să-ţi aminteşti de natura ta divină.

Încearcă să simţi în momentul în care te afli în Natură că tot ceea ce te înconjoară face parte din conştiinţa ta expansionată.

Observă frunzele ce freamătă în copaci şi urmăreşte să le percepi mişcarea. Imaginează-ţi că Dumnezeu îşi exprimă inspiraţia şi gândurile sale prin această mişcare. Observă iarba pajiştilor ce se ondulează sub adierea vântului.

Imaginează-ţi că briza este suflul lui Dumnezeu în această lume, fluidul care inspiră toate fiinţele şi care le dăruieşte viaţa.

Ascultă păsările cântând şi gândeşte că Dumnezeu prin cântul lor încearcă să-ţi insufle bucuria divină. Fii conştient de mângâierea razelor de soare pe pielea ta, bucură-te de căldura lor, înţelgând că şi aceasta este tot energie divină. Las-o să-ţi pătrundă întreaga fiinţă şi să îţi dăruiască vitalitate şi putere.

Vizualizează cum energia divină dăruieşte forţa sa prin intermediul razelor de soare tuturor creaturilor de pe Pământ.

"Maestre" a întrebat un discipol,"în timpul meditaţiei mă cuprinde teama că nu mai pot respira. Cum pot să elimin această problemă?" "Te confrunţi cu un obstacol care apare în mod normal pe această cale", i-a spus Yogananda. Noi numim aceasta "o noţiune falsă".

Ţi-e teama de un lucru care apare în mod natural atunci când fiinţa atinge o stare de profund calm interior. Mintea ta este asemeni unei păsări care a locuit închisă într-o colivie timp de mai mulţi ani. Îi este teamă de libertate, dar libertatea este dreptul ei din naştere. Cineva îi deschide păsării uşa coliviei. Ea va face câţiva paşi în faţa coliviei dar după câteva minute îşi va spune:”O, ce mare este lumea asta” - şi îngrozită se va întoarce înapoi în colivie.

Dar după ce va ieşi de mai multe ori se va obişnui să fie afară şi într-o zi îşi va desface aripile şi se va înalţa către cer. Dar nu va fi cu adevărat liberă decât în momentul în care va accepta că libertatea este eterna sa natură interioară.

La fel se înţâmplă şi cu un aspirant yoga când experimentează pentru prima dată starea de libertate interioară.

Şi nu uita că aşa cum pasărea se înalţă către cer, la fel sufletul se va înălţa către starea de omniprezenţă."

Chiar în spatele întunericului ochiilor închişi străluceşte lumina lui Dumnezeu. Când ajungi să percepi această lumină în timpul unei mediataţii concentrează-te asupra ei cu toată fiinţa.

Urmăreşte să te percepi în interiorul ei, pentru că acolo este locul în care sălăsluieşte Dumnezeu.

Dacă, din contră, nu percepi nici un fel de lumină în timpul meditaţiei concentrează-te asupra punctului situat între cele două sprâncene şi fixează-ţi mentalul asupra obscurităţii pe care o percepi cu ochii închişi.

Încearcă cu foarte multă devoţiune să penetrezi acest văl înceţoşat. Cu timpul, cu siguranţă vei devenii conştient de această lumină interioară pentru că există întotdeauna acolo, strălucind în centrul subtil, energetic, situat la nivelul frunţii tale. Dar acest centru subtil nu poate fi dinamizat decât prin intermediul unei constante practici spirituale.

O coloană vertebrală diformă este un obstacol în calea Realizării Sinelui. În timpul meditaţiei trebuie să stai drept, pentru ca energia ta să poată circula liber, fiind atent în punctul situat între cele două sprâncene. Cu cât te vei concentra mai profund asupra acestui punct, cu atât mai repede ego-ul tău se va dizolva în starea de superconştiinţă.

"Dacă doreşti să atingi eliberarea în cursul acestei încarnări", i-a spus Yogananda unui discipol, "practică Hong- sau* şi meditaţie cel puţin două ore pe zi.

Copil fiind practicam Hong-sau timp de şapte ore pe zi până când intram în starea de extaz fără respiraţie."

Practică Kriya Yoga* constant şi cu toată dăruirea, până când suflul pe care îl respiri îl vei percepe ca fiind conştiinţă.

Respiraţia nu este decât un vis grosier din care trebuie să te trezeşti într-o zi pentru a putea evolua către starea de supraconştiinţă.

Dacă vei alerga imediat după ce ai mâncat nu te vei putea bucura de siestă şi s-ar putea să ai şi surpriza unei indigestii.

Dacă, din contră, după ce mănânci vei face o pauză pentru siestă vei descoperi că poţi să te bucuri de energiile pe care le-ai asimilat din mâncare.

Procedează la fel şi după ce ai terminat exerciţiile de Kriya Yoga. Nu te ridica precipitat, ci stai relaxat încă câtva timp conştientizând efectele lor binefăcătoare.

Roagă-te lui Dumnezeu intens, practică Bhakti Yoga (devoţiunea), observă fluxul suflului curgând prin coloana vertebrală în timpul practicilor Hong-sau, ascultă sunetul interior cu conştiinţa trează.

" Cum pot să-mi dezvolt intuiţia spirituală?", l-a întrebat un discipol pe Yogananda.

"Cea mai bună metodă constă ca de fiecare dată după ce ai terminat şedinţa ta zilnică de Yoga să rămâi calm o mai lungă perioadă de timp şi să conştientizezi efectele practicii tale.

Acesta este momentul cel mai prielnic ca să conştientizezi prezenţa lui Dumnezeu în fiinţa ta.

De fiecare dată, aprofundează această bucurie care ţi-o aduce intuirea prezenţei Sale. Cu cât mai mult timp şi mai profund vei putea să te bucuri de această pace interioară cu atât mai repede intuiţia ta spirituală se va dezvolta."

Într-o zi după o meditaţie realizată în ashramul lui Yogananda din deşert, acesta le-a spus discipolilor prezenţi:"Vedeţi, aici este împărăţia lui OM*. Ascultaţi-l. Nu este suficient să-l percepeţi, trebuie să şi fuzionaţi cu acest sunet subtil interior.

OM este Mama Divină. OM Kali! OM Kali! OM Kali! Ascultă-ţi cât de minunat este! OM Kali! OM Kali! OM Kali!"

Mergi la capitolul următor

Mergi la index