CAPITOLUL 19
SFATURI DE ORDIN GENERAL
1
Trăiește în această lume ca un musafir. Adevăratul tău cămin nu este aici. Chiar dacă actul
casei în care trăiești este pe numele tău, cui a aparținut el înainte ca tu
să-l cumperi și cine-l va avea după moartea ta? Această existență nu este decât
un refugiu, o scurtă etapă în lungul voiaj care te conduce către Dumnezeu
Tatăl. Consideră-te un invitat pe Pământ.
Atâta timp cât ești aici musafir, încearcă să fii cât mai
agreabil. Urmărește să acționezi cât mai bine și cât mai responsabil, ai grijă
de tot ceea ce Dumnezeu îți pune la dispoziție și nu uita nici o clipă că sunt
ale Lui și nu ale tale.
Ce inconștienți sunt oamenii când își irosesc timpul pentru a-
și îmbuiba corpul, a acumula bogății și a ajunge să aibă maximum de posesiuni.
În momentul în care vor muri vor trebui să lase totul în urma lor. Ei se pierd
în scuze interminabile: "Nu am timp să meditez", spun ei,
"trebuie să mă duc la toate acele întâlniri de afaceri". Dar uită că
atunci când Dumnezeu îi va chema la el vor fi obligați să întrerupă toate
aceste angajamente. Moartea este singurul "angajament" ce nu poate fi
anulat.
De ce să pierzi atunci atâta timp cu lucruri efemere? Cât de
orb ești. Trezește-te! Dacă Dumnezeu te cheamă trebuie să lași în urmă toate
plăcerile sau durerile acestei lumi.
"Caută-mă", îți spune El. "Și vei găsi în Mine
bucuria imperisabilă pe care tu o cauți de atâta timp în valurile
impermanenței. Tot ceea ce tu ai dorit, de-a lungul a nenumărate încarnări nu
vei găsi decât în Mine, pentru totdeauna.
2
Consideră întotdeauna că nu aparții nimănui și că nimeni, de
fapt, nu îți aparține. Tu ești în trecere pe acest Pământ și adevăratul motiv
pentru care ești aici este foarte diferit de cel pe care tu îl crezi.
Familia ta consideră că îi aparții, dar dacă vei muri și vei
renaște la vecinii tăi, crezi că te va recunoaște? Și prietenii tăi cred că le
aparții, dar dacă vor exista mici neînțelegri între voi câți îți vor rămâne
loiali? Oamenii spun că își iubesc aproapele, dar ei nu se iubesc decât pe ei
înșiși. De fapt, ei îi iubesc pe ceilalți numai în măsura în care aceștia le
fac pe plac. Adevărata iubire este atunci când, chiar cu prețul unui sacrificiu
personal, îți face plăcere să poți genera fericire ființei iubite. Oare câte ființe
iubesc astfel? Foarte puține! Și câte dintre ele sunt la rândul lor iubite? Și
mai puține.
Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu rămâne niciodată fără
răspuns. Și este chiar mult mai mult decât recompensată, pentru că Dumnezeu ne
înțelege chiar și atunci când toți cei din jurul nostru ne înțeleg greșit.
Pentru că Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când toți ne părăsesc. Pentru că
Dumnezeu și-aduce aminte de noi chiar și atunci când toți ceilalți ne-au uitat.
Noi suntem ai lui Dumnezeu și doar ai Lui pentru eternitate.
3
O regulă de aur pe care trebuie să o urmezi întreaga viață
este să păstrezi starea de martor în tot ceea ce se întâmplă. Ca să înțelegi
mai bine ceea ce vreau să-ți spun îți voi da următoarele exemple.
Indiferent de ceea ce tu percepi, fii conștient că există o
realitate mult mai vastă, care în această clipă îți scapă.
Indiferent de persoana cu care tu vorbești, imaginează-ți că
există o ființă invizibilă pentru cel care nu este receptiv la realitatea subtilă,
care îți vorbește prin intermediul acelei ființe.
Indiferent de acțiunea pe care o realizezi, urmărește să
percepi o altă prezență alături de tine care te privește, te ghidează și-ți
dăruiește putere. În momentul în care privești în ochii oamenilor, fii
conștient că primești prin intermediul privirii lor un mesaj de la Dumnezeu.
Orice eveniment din viața ta privește-l detașat cum se
derulează și întreabă-te ce vrea Dumnezeu să te învețe din această experiență.
4
Indiferent de ceea ce se întâmplă privește viața fără
atașament. Poartă-te asemeni oamenilor inteligenți care merg să vizioneze un
film. Cu cât intriga este mai plină de suspans cu atât mai sigur spectatorii la
final vor spune:" Ce film extraordinar!" Dacă filmul are un deznodâmânt
tragic, ei pot trage anumite învățăminte pe care după aceea le aplică în
propria lor viață. Sau dacă eroul se va afla în situații stânjenitoare, ei vor
râde de starea lui de încurcare. Dar oare, când vor fi ei înșiși în situații
jenante, câți dintre ei vor fi capabil să râdă cu umor; sau când vor trece
printr-o situație dramatică câți dintre ei se vor gândi că au ceva de învățat
din aceasta. Nu mulți, cu siguranță.
Filozofia lor de viață se rezumă atunci la expresia
cunoscută:"Mai bine să aibe alții probleme, nu eu." Fii detașat de
tot ceea ce îți poate aduce viața, bun sau rău.
Având o astfel de atitudine te vei elibera progresiv de
identificarea cu această lume de vis, pentru a devenii în final conștient de
fuziunea ta cu Creatorul.
5
Dacă dorești să depășești
limitările egotice trebuie să înveți să devii impersonal în ceea ce privește
propriile tale sentimente. Adeseori, chiar dragostea noastră față de Dumnezeu
este personală, omenească. Se întâmplă așa atunci când acordăm prea multă
importanță ego-ului, tocmai cel pe care trebuie să-l transcendem pentru a-L
putea găsi pe Dumnezeu.
Acesta este motivul pentru care este mult mai bine să dorești
să-L cauți pe Dumnezeu în primul rând pentru a atinge o stare de comuniune
extatică cu El, și doar în al doilea rând pentru a-i oferi iubirea ta; adeseori
iubirea ta pentru El nu este detașată,
impersonală, o adevărată Iubire Divină.
Radha era unul dintre cei mai iubiți discipoli a lui Krishna.
Dar și ea s-a lăsat furată de această iluzie a iubirii
atașate, posesive, până când a crezut că iubitul ei, Krishna, îi aparține.
Într-o zi însă, în timp ce se plimbau prin pădure, Radha i-a
spus lui Krishna:"Sunt foarte obosită!" "Vrei să te i-au în
brațe?", a întrebat-o Krishna. Ea i-a răspuns afirmativ, fiind foarte încântată
de gestul lui. Krishna luat-o în brațe și au continuat drumul. Dar în momentul
în care ea a gândit cât de minunat este ca iubitul ei să o țină în brațe, brusc
s-a trezit că a căzut jos. Krishna, pur și simplu, dispăruse.
Atâta timp cât ea păstra atitudinea de posesivitatea, el nu
putea să existe pentru ea.
Imediat, realizând greșeala ei a îngenucheat la pământ și a
început să se roage:"Dumnezeu, te implor, iartă-mă!" Krishna a
reapărut ca și cum nimic nu se întâmplase. Și amândoi au continuat drumul prin
pădure.
6
Cei care ajung să-i poată iubi pe ceilalți fără egoism, sunt
pe punctul de a descoperi secretul devoțiunii divine. Singurul lucru care le
mai rămâne de făcut este să dirijeze această iubire către Dumnezeu.
Radha era una dintre cele mai frumoase gopii. Krishna își
manifesta iubirea față de ea într-un mod divin, non-posesiv, iubire pe care, de
fapt, el o dăruia tuturor.
După o perioadă de timp celălalte gopii au devenit geloase pe
Radha. Observând atitudinea lor, Krishna s-a hotărât să le dea o lecție.
Într-o zi, când Radha era plecată și toate celelalte gopii
erau adunate în jurul lui Krishna, el a început să se vaite:"Oh, oh, am o
teribilă durere de cap. Oh, vă rog, poate cineva să facă ceva pentru
mine?" "Ce anume?"- au întrebat toate în cor, gata să-i sară în
ajutor. "Spune-ne ce trebuie să facem ca să-ți alinăm durerea, pentru că
noi facem orice pentru tine." "Dacă una singură dintre voi va masa cu
piciorul capul meu, instantaneu durerea va dispare." Ele au fremătat de
groază. În India a plasa piciorul pe capul unei ființe este o insultă, iar pe
capul unui înțelept este un sacrilejiu.
Astfel că, într-o stare de profundă consternare, toate gopi-
urile au privit în pământ. Nici una nu a îndraznit să-și ofere serviciile. Și
între timp "durerea de cap" a lui Krishna a devenit din ce în ce mai
puternică.
Însă după o scurtă perioadă de timp, a apărut Radha. Văzându-l
pe Krishna cât de tare suferă, l-a întrebat disperată:"Ce pot să fac
pentru tine ca să te ajut?" "Te rog mult masează-mi cu piciorul
capul; nimic altceva nu mă va ajuta." "Bineînțeles", i-a răspuns
ea,"imediat".
"Nu, nu , nu trebuie să faci așa ceva", au strigat
toate gopi- urile îngrozite în cor.
"De ce nu?" a întrebat Radha.
"Dacă vei face aceasta vei ajunge cu siguranță în
iad." "Asta este ceea ce vă îngrijorează pe voi?", a răspuns
Radha supărată. "Dacă masând cu piciorul meu capul lui Krishna îi voi
dărui un singur moment de liniște, eu voi merge liniștită în iad pentru eternitate."
Și când tocmai urma să pună piciorul pe capul lui Krishna, acesta zâmbind a
oprit-o. "Durerea de cap" îi trecuse ca prin farmec.
Atunci, celălalte gopii au înțeles că ele s-au preocupat mult
mai mult de propriul lor bine, decât de binele lui Krishna și toate au
îngenunchiat în fața non-egoistei iubiri a lui Radha.
7
Un vizitator la întrebat pe Paramahansa Yogananda:"Este
necesară renunțarea pe calea spirituală?" "Da,"i-a răspuns
maestru. "Indiferent dacă o ființă este căsătorită sau trăiește singură ea
trebuie să simtă că în inima sa este dăruită celui Preaiubit, Cel care
sălăsluiește în templul inimilor noastre. Renunțarea înseamnă înainte de toate
non- atașament. Nu existența ta exterioară are importanță în ochii lui
Dumnezeu, ci cum trăiești în inima ta. Fă din inima ta un templu și din
dragostea ta pentru Dumnezeu, veșmântul tău."
8
Să nu gândești niciodată
că lucrurile îți aparțin. De fiecare dată când văd o ființă care are nevoie de
ceva ce îmi aparține îi dăruiesc acel lucru cu bucurie.
9
Dacă dorești să simți pe Dumnezeu cum te ghidează în întreaga
ta viață nu pierde timpul vorbind prea mult. Liniștea este altarul Spiritului.
10
Atunci când ești în compania celorlalți fii alături de ei cu
toată ființa ta. Dar în clipa când rămâi singur fii doar cu Dumnezeu. Și fă tot
posibilul să petreci cât mai mult timp cu el.
11
Solitudinea este prețul evoluției.
12
Este foarte important mediul în care trăiești. Dacă îți lași
haina într-o cameră în care oamenii fumează, după câteva ore ea va mirosi a
fum. Dacă o lași în mijlocul unei grădini ea va aduce miros de aer proaspăt și
de flori în casă. La fel se întâmplă și cu mintea; ea se impregnează cu
vibrațiile celor din jurul tău. Dacă vei trăi alături de pesimiști vei devenii
tu însuți un pesimist.
Dar dacă vei trăi alături de oameni veseli și fericiți în timp
te vei transforma și tu într-o ființă veselă șî fericită. Mediul înconjurător
este adeseori, din păcate, chiar mai puternic decât voința ta. A sta alături de
oameni fără a le absorbi deloc gândurile, sau doar într-o mică măsură, necesită
o mare putere spirituală.
Începătorii pe calea spirituală ar trebui să fie foarte atenți
în ce mediu trăiesc. Ei ar trebui să trăiască alături de alte ființe care
doresc să evolueze spiritual și să evite compania ființelor orientate
materialist și a ființelor egotice. În mod special trebuie să evite ființele
care sunt orientate negativ.
Adeseori, pentru evoluția unei ființe compania în care
trăiește este de maximă importanță, determinând acea ființă să devină un
păcătos sau un sfânt.
13
Este de preferat să trăiești în infern alături de un mare
înțelept, decât în paradis alături de zece proști.
14
Laptele gras se transformă în unt și plutește deasupra apei.
Laptele obișnuit se amestecă cu apa, diluându-se.
La fel, când mintea umană s-a transformat în "untul"
realizării de Sine, nu mai este afectată de influențele lumești.
Discipolii obișnuiți trebuie să își aleagă compania cu grijă.
Pe cât posibil ei trebuie să evite mediile care sunt
incompatibile cu aspirația lor de a-L găsi pe Dumnezeu.
15
Viața este plină de suișuri și coborâșuri. Dacă îți vei lăsa
sentimentele să urmeze valurile diferitelor situații ale vieții, nu vei atinge
niciodată starea de calm interior, esențială pentru a reuși să progresezi
spiritual. Din acest motiv, este foarte bine să nu reacționezi emotiv, sub
impulsul unor stări de moment. Urmărește să te detașezi de atracții și
repulsii.
O minunată regulă de viață care te va ajuta să depășești
numeroase situații dificile constă în a avea întotdeauna simțul umorului.
16
Când în cei din jurul tău vei vedea numai aspectele lor
negative, numai ce este rău în ființa lor, adu-ți aminte că de fapt este ceva
în neregulă cu persoana ta.
Atunci când ești într-o stare de armonie interioară, toate
lucrurile ți se vor părea corecte pentru că atunci vei realiza că toate fac
parte din Dumnezeu. Doar în acel moment vei accepta viața așa cum este și vei
privi cu înțelegere și simpatie toate ființele indifereant de greșelile pe care
le fac.
17
Un discipol avea în permanență tendința să fie morocănos.
Într-o zi Maestrul i-a spus:"Dacă tu vrei să fii trist
nimic pe lumea aceasta nu te poate face fericit și vesel. Dacă, din contră tu alegi
să fii fericit, nimic și nimeni în lumea aceasta nu-ți va putea fura
fericirea." 18 Nu poți să-L iubești pe Dumnezeu și în
același timp să fii rău cu oamenii din jurul tău. Nu poți să-L iubești și
totuși în inima ta să mai existe ură. Modul în care te comporți cu ceilalți
reflectă starea ta de conștiință și condiționările tale.
19
Să nu-ți imaginezi vreodată că poți câștiga dragostea lui
Dumnezeu, dacă tu nici măcar nu ești capabil să cucerești dragostea ființelor
din jurul tău. Dacă cu adevărat Il iubești pe El, trebuie să-L iubești pe El în
toți.
20
Nu considera că ai un anumit nivel spiritual, bazându-te pe
opinia unei alte persoane, cu excepția cazului în care te poți baza pe puterea
ei de discernământ. În majoriatea cazurilor oamenii îi laudă sau îi critică pe
ceilalți pornind de la niște criterii false. Le plac anumite lucruri pentru că
vin în sprijinul opiniilor lor, indiferent că acestea sunt greșite, sau le
displac alte lucruri pentru că se opun părerilor lor.
Acceptă atât lauda cât și critica cu aceeiași stare de
liniște. Și dacă trebuie să alegi una din acestea, este preferabil să alegi
critica.
Cu mult timp în urmă trăia un înțelept în India, ale cărui
întâlniri cu discipolii săi erau perturbate de vizitele unei ființe sceptice,
care nu urmărea decât să scoată la iveală greșelile înțeleptului.
Discipolii încercau de mult timp să-l convingă pe maestru să
scape de el, dar acesta nici nu dorea să audă de așa ceva.
Într-o seară, un discipol a intrat foarte fericit pe ușă și a
spus:"Maestre, dușmanul tău, ființa aceea răutăcioasă a murit".
"Oh," a început să suspine maestrul, lacrimi
curgându-i pe obraz, "cel mai bun prieten al meu a părăsit această lume.
El era singura ființă care dorea să mă ajute să-mi depășesc greșelile.
Oare voi mai găsi vreodată o asemenea ființă?"
21
Unui discipol care era
bântuit de umbrele îndoielii Yogananda i-a spus: "Nu te baza pe rațiune.
Aceasta este instrumentul pe care Satana îl utilizează pentru ca să te
păcălească.
Rațiunea este asemeni unui cuțit cu două tăișuri. Dacă nu știi
să-l folosești, poate fi periculos. O singură mișcare greșită și te poți tăia
tu însuți.
Din momentul în care îndoiala îți pătrunde în minte trebuie să
o elimini. Elimin-o, urmărind ca toate acțiunile tale să le dedici lui Dumnezeu.
Atunci când te îndoiești îi permiți Satanei să te controleze.
Krishna spune în Bhagavad Gita:"Oh, Arjuna, cel care se
îndoiește este cel mai nefericit dintre muritori."
22
Există două tipuri de neîncredere: una distructivă și alta
constructivă. Neîncrederea distructivă este de fapt scepticism, îndoială.
Oamenii care cultivă această atitudine sunt la fel de orbi în îndoiala lor ca
bigoții în zelul lor.
O cercetare plină de obiectivitate nu are în ochii lor nici un
fel de sens. Ei nu doresc, de fapt, decât să găsească informații care să
respingă ideile noi și să le susțină opiniile lor sau ideile majorității.
Scepticismul este asemeni momentului în care
"radioul" mentalului este deschis, dar nu prinde nici un post. El împiedică
ființa să capteze intuiția care nu poate apare decât într-o stare de liniște
interioară.
Neîncrederea constructivă rezidă într-o stare de curiozitate
inteligentă, într-un examen imparțial. Cei care cultivă această atitudine nu
vor avea niciodată de suferit și nici nu vor accepta ca reale opiniile lipsite
de consistență ale celorlalți. Ei își vor păstra mintea în permanență trează și
vor dori înainte de toate să- și verifice intuițiile prin proprie experiență.
Acesta este un mod corect de a te apropia de Adevăr.
23
Un discipol era măcinat de nenumărate îndoieli. Yogananda a
încercat să-l ajute adeseori dar fără prea mare succes. Într-o zi el i-a spus:
"Puterea gândului este o forță extraordinară. Tu trebuie să devii
conștient că dacă ți-e teamă de anumite situații vei atrage către tine exact
acele situații care pe tine te înspăimântă.
Dumnezeu te binecuvântează în fiecare clipă, dar datorită
îndoielilor tale tu te închizi față de manifestarea grației sale, care, de
fapt, este cea care te ajută să elimini toate iluziile.
Swami Shankara a avut un discipol femeie care obișnuia să vină
adeseori la el pentru a se plânge că se confruntă cu nenumărate temeri și
îndoieli.
Adeseori îl întreba:"Ce mă fac dacă se întâmplă
aceasta?" sau:"Ce se intâmplă dacă voi acționa așa?" Intr-o zi,
această femeie la întrebat îngrozită:"Dar dacă eu aș muri în curând?"
Shankara a privit-o calm și i-a spus:"Bine, atunci mori." Și în clipa
următoare femeia a căzut fără viață la pământ. Nu swami Shankara a fost
responsabil de moartea ei. El a permis pentru prima dată ca un gând al ei să se
materializeze, cum s-ar fi întâmplat de multe ori până atunci dacă el nu ar fi
protejat-o în permanență. În acest fel, sufletul acestei femei a primit o
lecție dură, o lecție pe care Shankara a încercat în zadar de nenumărate ori să
o învețe cu ajutorul unor metode mult mai blânde."
24
Atitudinile tale mentale sunt foarte importante. Progresul
spiritual nu se bazează doar pe practicarea tehnicilor yoga.
De fiecare dată când ai gânduri pozitive kundalini*va avea o
mișcare ascendentă; de fiecare dată când te umpli de ură sau alte gânduri
negative legate de anumite situații sau oameni, kundalini automat realizează o
mișcare descendentă. Când iubești ființele din jurul tău fără egoism și ai
gânduri frumoase în legătură cu ele, atunci kundalini se mișcă ascendent de-a
lungul coloanei vertebrale.
Deci kundalini nu este trezit numai prin intermediul
tehnicilor yoga; atitudinea mentală corectă are o mare importanță.
25
Repetă-ți în permanență în gând:"Sunt fără vârstă, sunt etern, trăiesc dincolo de timp și spațiu, am fost creat înainte ca galaxiile să existe." 26 Indiferent cât de îndepărtat îți pare ție Dumnezeu, trăiește întotdeauna gândind că-i aparții. Și indiferent cât de reală pare lumea materială și cât de reale par atașamentele tale față de ea, urmărește s-o ții la o cât mai mare distanță de tine, amintindu-ți în permanență de efemeritatea ei.
Un fir de iarbă pare extraordinar de mic dacă îl ții la o
distanța de un metru, dar dacă îl apropii în fața ochilor tăi pare cu mult mai
mare. La fel și experiența acestei vieți pare importantă pentru cel care o
trăiește în momentul prezent numai pentru că este atât de aproape de el și
pentru că îi permite să îi acapareze în totalitate gândurile și sentimentele.
Depărtează-te mental măcar puțin și vei deveni rapid conștient
de cât de insignifiantă este această lume în comparație cu imensitatea
adevărului care-o învăluie.