CAPITOLUL 5
UN DUMNEZEU, O RELIGIE
1
Un fermier avea şase fii, toţi
orbi. Într-o zi, el i-a rugat să spele un elefant. După ce
fraţii au terminat treaba, fiecare a încercat să descrie animalul.
"Este foarte simplu" - a spus
primul. "Acest animal este format din două oase foarte mari,
acoperite de piele" - a spus primul frate; el îi spălase spatele.
"Cum poţi să spui astfel de
prostii?" - a replicat cel de-al doilea. "Elefantul este
asemănător unui tub lung"; el îi spălase trompa.
Cel de-al treilea, care a spălat
urechile a spus că elefantul este format dintr-o perechi de evantaie.
Al patrulea a declarat că elefantul
este format din patru coloane; el îi spălase picioarele.
Cel de-al cincilea, care spălase
părţile laterale a declarat că elefantul este asemenea unui zid
care respiră.
Cel de-al şaselea le-a spus:
"Nici unul n-o să mă faceţi să cred prostiile pe care
voi le-aţi spus. Eu ştiu: elefantul este asemenea unei frânghii care
a coborât din cer"; el îi spălase coada. Fiecare încerca să-i
convingă pe ceilalţi că el are dreptate, astfel că s-au
luat la ceartă. Tatăl, deranjat de zgomot, după ce a aflat care
este motivul discuţiei, a zâmbit şi
le-a spus:
"Copiii mei, nici unul dintre voi nu
aveţi cu adevărat dreptate".
"Să n-am dreptate?" - a
spus unul dintre ei. "Fraţii mei sunt nişte mincinoşi
şi tu acuma încerci să spui că şi eu mint?"
"Copiii mei" - le-a spus
tatăl, pe un ton conciliant - "fiecare dintre voi a spălat doar
o parte din elefant, dar eu sunt singurul care-l pot vedea întreg. El este, de
fapt, exact cum fiecare dintre voi l-aţi descris, dar este şi ceva
mai mult, ceva ce voi nici nu vă puteţi imagina". Astfel, el
le-a descris cum arată cu adevărat un elefant. După cum
puteţi vedea, aveţi cu toţii dreptate, dar cu toate acestea, cu
toţii vă înşelaţi.
"La fel se întâmplă şi cu
diversele concepţii ale diferitelor religii" - a conchis Sri
Yogananda. "Dumnezeu este unul, dar căile care ne duc la El sunt
numeroase şi aceasta poate să dea naştere la nenumărate
confuzii şi conflicte".
2
În Occident, oamenii îi consideră pe
hinduşi ca pe nişte păcătoşi, dar să
ştiţi că şi indienii gândesc la fel despre creştini?
Ignoranţa - după părerea mea - este egal repartizată pe
toată planeta. Din acest motiv, înţeleptul vede pe Dumnezeu
pretutindeni, chiar şi în cei care nu-L percep deloc.
3
Fundamentul real al unei religii nu este
credinţa, ci experienţa intuitivă. Intuiţia este
aptitudinea sufletului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Pentru a cunoaşte
obiectul religiei, trebuie, în primul rând să-L cunoşti pe Dumnezeu.
4
Încrederea este diferită de
credinţă. Încrederea se fondează pe experienţă.
Credinţa este o încredere temporară. Credinţa este necesară
la început; fără ea, oamenii nu s-ar preocupa de a-L căuta pe Dumnezeu. Dar ea nu este
suficientă. În timp ce oamenii devin mulţumiţi de
credinţele lor, religia devine dogmatică şi ea nu mai permite
nici un fel de perfectare, de îmbunătăţire. De aceea, eu vă
incit în permanenţă la practica spirituală şi nu la
credinţa în dogmele voastre. Nici măcar o meditaţie
regulată nu ar trebui să vă ofere o stare de totală
mulţumire. Nimic nu trebuie să vă mulţumească,
pînă când nu ajungeţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu.
5
Adevăraţii gardieni ai religiei
sunt sfinţii şi maeştrii: cei care, cu adevărat, au ajuns
să comunice cu Dumnezeu. Nu este suficient să studiaţi
scripturile, nici să deveniţi un "D.D" (doctor în
divinitate). Aceste cuvinte îmi evocă întotdeauna ideea de "doctor în
iluzie". Poate pare uluitor să constatăm că
nenumăraţi sfinţi au fost aliteraţi, dar înţelegerea celui
care experimentează Adevărul
este ult mai profundă decât a tuturor teologilor, a căror
cunoaştere rezultă din studiu livresc, sau din sterile discursuri
intelectuale. "Lăsaţi copiii să vină la Mine,
căci a lor va fi împărăţia Cerurilor" - a spus Isus.
(Matei, 19:14)
6
Un catâr poate transporta pe spatele
său o mare cantitate de biblii şi scrieri sacre. Credeţi că
aceasta îl va face mai spiritual? Din contră, această
încărcătură îl va priva şi de limitata sa libertatea de
mişcare.
7
Cum poate o singură Biblie să
fie la originea atâtor biserici, atâtor concepţii diferite despre
realitate? Fiecare dogmă creştină prezintă o interpretare
distinctă a învăţăturilor lui Isus. De ce? Răspunsul
se găseşte în limitările fiecărui individ. Ei sunt
incapabili să-şi imagineze ceva dincolo de limita experientei lor
personale. În loc să încerce să descopere acea parte din fiinţa
lor care este reflexia lui Dumnezeu, ei se forţează să fabrice
un Dumnezeu după imaginaţia lor frenetică. O fiinţă
care se plimbă pe străzile întortocheate ale unui oraş nu vede
de o parte şi de alta decât ziduri care nu-i permit să vadă
orizontul. Dintr-un avion, putem observa ce se ascunde în spatele zidurilor,
şi chiar dincolo de împrejurimile oraşului. Putem vedea mult mai
multe decât cei a căror privire este limitată de ziduri.
8
Mult mai important este un adevăr
enunţat de un sfânt decât o dogmă aprobată de mii de oameni.
Numărul adepţilor unei religii nu garantează valoarea sa. Nu
adoptaţi niciodată o idee pentru că ea a obţinut o aprobare
generală. Dacă doriţi să obţineţi adevărata
cunoaştere care, după spusele lui Isus, vă oferă
libertatea, apropierea voastră faţă de Adevăr trebuie
să fie calitativă şi nu cantitativă.
9
Sectarismul este anatema religiei. Doar
oamenii superficiali se exprimă astfel: "religia mea este singura
cale adevărată; toate celelalte căi sunt false".
Am auzit o anecdotă care spunea
că Billy Sunday, faimosul preot al noii religii a murit şi Sf. Petru
nu a dorit să-i deschidă porţile raiului.
"Cum" - l-a întrebat indignat
preotul -"nu vreţi să mă lăsaţi să
intru?"
"Dar ce ai făcut ca să
meriţi să ajungi atât de aproape de Dumnezeu?" - l-a întrebat
Sf. Petru.
"Cum, dar în timpul vieţii mele
am trimis mii de păcătoşi către paradis, i-am
convertit."
"Poate că dumneavoastră
i-aţi trimis" - i-a răspuns Sf. Petru - "dar nici unul dintre
ei nu a ajuns încă aici."
10
Ştiinţa şi religia ar
trebui să conlucreze. De la religie, ştiinţa ar putea
învăţa o abordare a realităţii mult mai bazată pe
intuiţie, mai mult empirică decât experimentală. Ştiinţa,
pe de altă parte poate ajuta religia să fie mai puţin
dogmatică, să fie mai realistă. Adepţii religiilor trebuie
să înveţe, înainte de toate, să-şi dovedească
credinţele asemenea savanţilor. Şefii religiei trebuie să încurajeze
oamenii să experimenteze practic învăţăturile religiei, în
mod personal, nu să se bazeze pe afirmaţiile altora.
11
"Cum poate un creştin să
accepte alte religii?" - l-a întrebat pe Yogananda un credincios ortodox.
"Isus a transmis doar o învăţătură. El chiar a
insistat asupra caracterului unic al ei. A subliniat că El este singurul
Fiu al lui Dumnezeu" - a continuat credinciosul.
"Adevărul este unic" - a răspuns Yogananda. "Doar
căile care conduc fiinţa la minciună sunt numeroase;
fiinţa, într-o existenţă, nu poate porni decât pe o singură
cale pentru a-L regăsi pe Dumnezeu. Greşeala constă în a atribui
un nume particular acestei căi şi de a-l impune tuturor.
Căutaţi Adevărul la oamenii înţelepţi, la oamenii
sfinţi, mai puţin la preoţi. Toate religiile au sfinţii
lor, dar toate religiile au şi şarlatanii lor. Isus nu a combătut
niciodată înţelepciunea altor religii, ci ignoranţa
spirituală, pe care a recunoscut-o chiar şi la proprii săi
auditori".
12
"Sunteţi un Eliberat?" -
m-a întrebat într-o zi un preot ortodox.
"Eliberat de ce?" - l-am
întrebat eu. Nu mă simţeam dispus să-i continui interpretarea sa
asupra Adevărului, care era eronată, asa că, la un moment dat,
el a început furios să spună: "Atunci veţi ajunge în
Infern!"
"De acord" - i-am răspuns
eu - "dar ce este Infernul, dacă nu este un conglomerat de
emoţii negative, cum ar fi şi supărarea şi furia?"
Surâzând, am continuat: "Poate, poate că în final voi ajunge în
Infern. Cine ştie? Dar cu siguranţă, dumneata, amice eşti
deja acolo".
13
Credinţele voastre nu vă vor
salva.
14
"Biblia condamnă idolatria"
- a remarcat într-o zi un vizitator creştin - "şi am văzut
în fiecare templu hindus cel puţin un idol. Cum se face că atât
creştinii cât şi evreii consideră această practică ca
fiind păgână?"
Yogananda a răspuns: "Să
presupunem că dumneavoastră vedeţi o fetiţă care se
joacă cu o păpuşă pe care o consideră copilul ei.
Vă veţi duce la ea să-i atrageţi atenţia că
păpuşa nu este decât un obiect neanimat? Joaca cu păpuşa
poate avea chiar un rol educativ şi poate ajuta fetiţa să se
pregătească pentru rolul ei de viitoare mamă.
În acelaşi mod, anumite imagini pot
să-l trezească şi să-l focalizeze pe aspirant. Şi de
altfel, creştinii nu au nenumărate imagini cu sfinţi în altarele
lor, nu au crucifixuri?
Să ne gândim şi la nenumăratele imagini pe care
Dumnezeu le-a dăruit în întreaga natură. Dacă
învăţăm să iubim frumuseţea arborilor, a florilor, a
apusurilor de soare, nu facem decât să ne reamintim, în
permanenţă, de frumuseţea Sa infinită. Idolatria condamnată
în Biblie este practica focalizată asupra egou-ului şi care constă
în a plasa Creaţia deasupra Creatorului. Ea constă în cultul banilor
şi a bogăţiilor, considerate deasupra comorilor divine care
există în Sinele Suprem. Constă în cultul iubirii umane, situate
deasupra iubirii divine. Constă în a căuta intoxicarea cu alcool sau
senzualitatea, în loc de a căuta bucuria infinită a extazului Divin.
15
"Biblia" - declara un alt
participant la conferinţele lui Paramahansa Yogananda -
"învaţă că Isus este Fiul Unic al lui Dumnezeu. Cum se face
că dumneavoastră menţionaţi alţi maeştri ca fiind
egalii Săi?"
Yogananda a răspuns: "în
momentul în care evreii l-au acuzat pe Isus de blasfemie, datorită
faptului că El a spus: “Eu şi cu Tatăl Meu suntem Una” –
Isus a răspuns:
“Scrierile voastre nu declară ele
că voi sunteţi nişte zei?”
Adepţii tuturor religiilor
încearcă să prezinte credinţele lor ca fiind unice. Această
afirmaţie are ca origine o greşită înţelegere şi
ignoranţa. De fapt, oamenii cam întotdeauna consideră că ceea ce
au ei este mai bun decât ceea ce au alţii. Ca toţi marii
maeştrii, Isus a vorbit despre două nivele: nivelul uman şi
nivelul divin. Ca fiinţă umană a plâns pe cruce, spunând:
“Tată, de ce m-ai părăsit?”. Ca Sine Divin, El putea spune
că este Fiul Unic al lui Dumnezeu, identificându-se cu
Conştiinţa Cristică, reflexie a Divinului transcendent.
Conştiinţa Cristică nu este un bătrân cu barbă,
purtând o robă albă. În timp ce Isus a folosit numele "Eu"
vorbind de această stare de conştiinţă se referea la Sinele
Său infinit, care este asemenea cu cel al tuturor celorlalte creaturi,
şi nu la propria sa personalitate. Conştiinţa Cristică
conţine totalitatea universului manifestat. Orice persoană care
îşi eliberează conştiinţa de legăturile ego-ului,
pentru a fuziona cu Infinitul poate afirma, asemenea lui Isus, că el este
Fiul lui Dumnezeu. El poate spune, la fel ca Isus că a devenit una cu
Tatăl, pentru că Tatăl şi Fiul nu sunt decât două
aspecte ale aceleiaşi realităţi. În această stare de
conştiinţă, sensul cuvântului "Eu" nu mai este limitat
la ego, la corpul fizic, la personalitate. Este starea în care valul a fost
reabsorbit în vastul Ocean din care s-a născut. El a devenit Ocean."
16
"Dumneavoastră spuneţi
că ţelul vieţii este de a-L cunoaşte pe Dumnezeu" - a
spus un student la religii comparate. "Această credinţă nu
poate fi universală, pentru că, de exemplu, budiştii nu cred în
Dumnezeu".
Yogananda a răspuns: "Aceasta
este o înţelegere greşită. Buddha nu a fost un ateu. Toate
învăţăturile sale, asemenea învăţăturilor tuturor
marilor maeştri au avut ca scop să îndepărteze falsele
concepţii din acea epocă; din punct de vedere spiritual, oamenii
ajunseseră să-L lase pe Dumnezeu să facă totul, în locul
lor bineînţeles. Acesta este motivul pentru care Buddha a subliniat
importanţa efortului uman pe calea spirituală. Cum spune proverbul,
noi recunoaştem copacii după fructe. Cel care practică intensiv
învăţăturile lui Buddha, în loc să se mulţumească
doar să vorbească despre ele, cu siguranţă că va
ajunge la ţel. Odată acest ţel atins, el va descoperi că a
ajuns în acelaşi loc unde l-ar fi condus toate marile religii: la
realizarea Sinelui Suprem şi la eliberarea de toate înlănţuirile
iluziei; iar a putea aduce la un numitor comun toate religiile lumii" - a
continuat Yogananda - "este o imposibilitate, pentru că ele se
situează pe diferite poziţii de discernământ spiritual".
17
Adevărurile care sunt afirmate de
religie sunt eterne. Ele n-au fost inventate, dar din momentul în care ele au
fost revelate de marii maeştri spirituali eliberaţi forma lor s-a
diluat, s-a opacizat, datorită interpretărilor date de fiinţe
umane netrezite spiritual. Acesta este motivul pentru care Divinitatea trimite
pe Pământ, din când în când, pe unul din Fiii Lui Iluminaţi, pentru a
face să reînvie spiritul religios şi pentru a reda învăţăturilor
tradiţionale puritatea originală. Priorităţile
urmărite variază întotdeauna, în funcţie de
necesităţile diverselor epoci, dar adevărurile fundamentale
rămân eterne.
18
Un student l-a întrebat pe Yogananda:
"Care este ţelul misiunii dumneavoastre pe Pământ?"
Yogananda a răspuns: "A ajuta
oamenii să devină conştienţi de necesitatea revelării
Sinelui fiinţei lor, de a reface bunele relaţii dintre toţi
oamenii, dintre toate religiile, pentru a realiza o asociaţie a
fiinţelor aflate în căutarea Adevărului; de unde şi numele
acestei organizaţii "Self Realisation Fellowship"
(organizaţia realizării Sinelui), creată pentru a readuce
învăţătura autentică şi ştiinţa Yoga în
Occident, exact cum a fost transmisă de Krishna".
19
Un vizitator l-a întrebat pe Yogananda:
"Poate fi considerată învăţătura dumneavoastră ca
o nouă religie?"
Yogananda a răspuns:
"învăţătura mea este doar o nouă exprimare a unor
adevăruri eterne".
20
Marile religii ale lumii au fost
întotdeauna aduse de avatari, încarnaţii sau descendenţi ai lui
Dumnezeu. Krishna a fost o astfel de încarnare, la fel Isus, Buddha. Un avatar
este o fiinţă eliberată, care revine pe Pământ pentru a
îndeplini o misiune divină specială.
Un discipol a întrebat într-o zi:
"Maestre, sunteţi un avatar?"
Cu o calmă simplitate, Yogananda a
răspuns: "O misiune de o astfel de importanţă nu poate fi
condusă decât de o astfel de persoană".