BHAGAVAD-GITA
I. DESCUMPĂNIREA LUI ARJUNA
II. YOGA DISCRIMINĂRII
III. YOGA FAPTEI
IV. YOGA CUNOAȘTERII ȘI A FAPTEI
V. YOGA RENUNȚĂRII
VI. YOGA CONCENTRĂRII
VII. YOGA CUNOAȘTERII ȘI A
ÎNȚELEGERII
VIII. YOGA SALVĂRII ÎN BRAHMAN
IX. YOGA TAINEI REGEȘTI
X. YOGA ÎNTRUCHIPĂRILOR
DIVINE
XI. VIZIUNEA CELUI CU MULTE FORME
XII. YOGA DĂRUIRII DE SINE
XIII. YOGA DISCRIMINĂRII
ÎNTRE NATURĂ ȘI SPIRIT
XIV. YOGA DEOSEBIRII CELOR
TREI TENDINȚE
XV. YOGA SPIRITULUI SUPREM
XVI. YOGA DEOSEBIRII DINTRE
STAREA DIVINĂ ȘI CEA DEMONICĂ
XVII. YOGA DEOSEBIRII CELOR
TREI CREDINȚE
XVIII. YOGA RENUNȚĂRII ȘI A
ELIBERĂRII Cartea întâia numită DESCUMPĂNIREA LUI
ARJUNA Dhritarashtra {1 }
a spus: 1. Ce au făcut,
Sanjaya, ai mei și fiii lui Pandu, adunați gata de
luptă, în Câmpia Legii {2 }, în Kurukshetra? Sanjaya {3 }
a spus: 2. După ce a văzut armata fiilor lui Pandu, desfașurată în linie de
bătaie, regele Duryodhana apropiindu-se de învățătorul [său] {4 } a rostit cuvintele: 3. Privește,
învățătorule, marea armată a fiilor lui Pandu, desfașurată în linie de bătaie
de către priceputul tău discipol, fiul lui Drupada {5 }. 4. Acolo sunt viteji,
mari arcași de seama lui Arjuna și Bhima {6 },
în bătalie: Yuyudhana {7 }, Virata {8 }
și Drupada cu carul [său] mare {9 }, 5. Dhrishtaketu,
Cekitana și puternicul rege din Kashi, Purujit, Kuntibhoja și regele Shaibya
cel [puternic ca un] taur [printre] oameni. 6. Și Yudhamanyu cel
îndrăzneț și Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadra și fiii lui Draupadi,
toți cu care mari. 7. Cunoaște-i pe cei
mai de seamă dintre ai noștri, tu primul între cei de două ori născuți {10 }; ca să-i știi, ți-i voi numi pe acești conducători
ai oastei mele: 8. Tu [însuți] și
Bhishma și Karna și Kripa, învingători în bătălii, Ashvatthaman și Vikarna,
precum și fiul lui Somadatta, 9. Și mulți alti eroi
care au renunțat la viața pentru mine, cu felurite arme de atac, îndemânatici
în luptă. 10. Puțină este oastea noastră, aflată în seama lui Bhishma, multă este
oastea lor, aflată în seama lui Bhima. 11. Oriunde ați fi,
toate măriile voastre, fiecare din locul în care stă, doar pe Bhishma să-l
păzească. 12. Spre bucuria
acestuia {11 }, cel mai bătrân din [neamul]
Kuru, străbunul cel voinic {12 }, dând un
răcnet puternic ca de leu, a suflat în scoică. 13. Atunci, scoicile
și tobele mari, tobele mici, trompetele mari răsunară
deodată; vuietul a fost clocotitor. 14. Atunci, în marele
lor car tras de cai albi, Madhava {13 }
și Pandava {14 }, suflară în scoicile lor divine. 15. Hrishikesha [a
suflat] în [scoica] Pancajanya, Dhananjaya în Devadatta și Vrikodara cel crunt
în fapte, în marea scoica Paundra. 16. Regele
Judhishthira, fiul lui Kunti [a suflat] în Anantavijaya, Nakula și Sahadeva în
Sughosha și Manipushpaka. 17. Marele arcaș din
Kashi și marele războinic Shikhandin, Dhrishtadiumna și Virata și neânvinsul
Satyaki, 18. Drupada, fiii lui
Drupadi și regele Saubhadra cu brațul mare, din toate parțile, o rege, faceau să sune fiecare scoica sa. 19. Sunetul tumultuos
a sfâșiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, făcând să
răsune cerul și pământul. 20. Atunci, văzându-i
pe cei ai lui Dhritarashtra gata [de luptă], Pandava, al căruisteag purta o
maimuță [ca semn], când să înceapă lupta, ridicându-și
arcul, 21. Îi spuse, o rege,
aceste vorbe lui Hrishikesha: "Oprește-mi carul meu, o Acyuta, între cele
două oști, 22. Ca să-i văd
aliniați și dornici de luptă pe cei cu care mi-e dat să
mă lupt în această bătalie ce se stârnește. 23. Pe cei strânși
aici, îi văd dornici să se lupte, dornici să facă în
luptă placul netrebnicului fiu al lui Dhritarashtra. {15 }" 24. La aceste cuvinte
ale lui Gudakesha, o Bharata, Hrishikesha oprind între cele două armate carul
neântrecut, 25. În fața lui
Bhishma, Drona și a tuturor regilor, spuse: "O, fiu al lui Pritha,
privește-i adunați pe toți aceștia din nemul lui Kuru." 26. Fiul lui Pritha
zări atunci cum stateau în ambele oști, părinți, străbuni, învățători {16 }, unchi, frați, copii, nepoți și ortaci, socri și
prieteni. 27. Fiul lui Kunti {17 } văzându-și toate rudele aliniate, în descumpănire,
vorbi îndurerat: Arjuna a spus: 28. Privindu-mi
neamul, o 29. Prin trup îmi trece
un fior, mi se ridică părul, [arcul] Gandiva îmi scapă din mână și pielea îmi
arde; 30. Nu mă pot ține pe
picioare, mintea mi se risipește, iar semnele, o Keshava, le văd potrivnice; 31. Și nu văd la ce-ar
fi bun să-mi ucid rudele în bătalie; nu doresc izbânda, o 32. La ce ne este bună
domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau [chiar] viața? 33. Cei pentru care
dorim domnia, bucuriile și plăcerile, iată-i, stând [gata de] luptă, renunțând
la viață și la avuții; 34. Învățători,
părinți, fii, precum și bunici, unchi, socri, nepoți, cumnați și rubedenii, 35. Pe aceștia nu
vreau să-i omor, de-ar fi să mă omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia
celor trei lumi; darămi-te pentru cea a pământului? 36. Ce bucurie am
avea, o Janardana, ucigându-i pe cei ai lui Dhritarashtra? Păcatul ar cadea pe noi, ucigând
acești nelegiuiți înarmați. 37. De aceea, noi nu
putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sunt rude; ucigându-ne rudele,
cum am putea fi fericiți, o Madhava? 38. Chiar dacă aceștia
nu văd, cu mintea pradă pasiunii, păcatul de a-ți distruge familia și păcatul
de a ataca prietenul, 39. Cum să nu știm noi
să ne oprim de la acest păcat, o Janardana, noi care cunoaștem ce-i păcatul de
a-ți distruge familia? 40. Familia fiind
distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune
stăpânire pe întreaga familie. 41. Când stăpânește
fărădelegea, o 42. Acest amestec
aduce infernul, nu numai pentru cel ce-și ucide familia, dar chiar pentru
familie: străbunii lipsiți de ritul turtelor (pinda) și al apei {18 } cad [în infern]. 43. Prin aceste păcate
ale celor ce ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt răsturnate
legile eterne ale castei și ale familiei. 44. Celor care strică
legile familiei, o Janardana, infernul le este lăcașul
orânduit; așa am aflat {19 }. 45. Vai, eram hotăriți
să facem un mare păcat când ne pregăteam să ne ucidem familia de dragul
plăcerilor și al domniei. 46. Mi-ar fi mai bine
dacă, fără să mă opun, și neînarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu
arma în mână. Sanjaya a spus: 47. Vorbind astfel,
Arjuna, în plină bătalie, s-a așezat în car, lăsând
[să-i cadă] arcul și săgețile, cu inima cuprinsă de mâhnire. -II- Sanjaya a spus: 1. Acestuia cuprins
de milă, cu ochii tulburați și plini de lacrimi, descumpănit, Madhusudana îi
spuse aceste vorbe: Bhagavat a spus: 2. De unde această
disperare ce te cuprinde în clipa încercării, o Arjuna, demnă doar de unul ce nu-i
nobil, care nu-ți deschide cerul și îți strică faima? 3. Fii fără
slăbiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ți se potrivește; gonind din inima
josnică slăbiciune, ridică-te, o tu care-ți distrugi dușmanii. Arjuna a spus: 4. Cum voi trage cu
săgeata, o Madhusudana, în luptă cu Bhishma și Drona cei demni de adorare, o tu
care-ți învingi dușmanii? 5. Mai bine să
trăiesc cerșind în lume, decât să-i ucid pe marii mei învățători; ucigându-i pe
învățători, chiar când râvnesc la bogație, aș avea parte de hrană pătată cu
sânge. 6. Nu știu ce [ar fi]
mai bine pentru noi, dacă am învinge sau dacă am fi învinși; iată-i stând în
fața noastră pe cei ai lui Dhritarashtra pe care, ucigându-i, n-am mai dori să
trăim. 7. Cu ființa-mi
zdrobită de slăbiciunea milei, te întreb, deoarece datoria îmi tulbură mintea;
spune-mi deslușit ce este mai bine; sunt învățăcelul tău, la tine vin, învăță-mă! 8. Căci nu văd ce-ar
[putea] alunga supărarea care îmi seacă puterile, chiar de-ar fi să obțin
domnia nemărginită și îmbelșugată pe pământ sau stăpânirea supremă [a cerului]. Sanjaya a spus: 9. Vorbind așa lui
Hrishikesha, spunându-i lui Govinda "nu voi lupta", Gudakesha, cel
care-și distruge dușmanii, tăcu. 10. Hsrikesa îi spuse
surâzînd aceste vorbe, o Bharata, celui descumpănit între cele două oști. Bhagavat a spus: 11. Îi plîngi pe cei
ce nu trebuie să-i plângi și cuvântezi despre înțelepciune; cei învățăți nu-i
plâng nici pe cei vii, nici pe cei morți. 12. N-a fost nici [o
vreme] când eu să nu fi existat sau tu, sau prinții aceștia; la fel, noi nu vom
înceta să existăm vreodată cu toții în viitor. 13. Precum cel
întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa
trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta. 14. Contactele
[simțurilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, plăcute sau
dureroase, vin și se duc, sunt trecatoare; îndură-le, o Bharata. 15. Omul, pe care
acestea nu-l clatină, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care
este același la suferință și bucurie, numai acela poate capăta nemurirea. 16. Nu există
existență pentru Neființă și nici nonexistență pentru Ființă {20 };
hotarul lor este văzut de cel care cunoaște adevărul. 17. Să știi că cel ce
le-a desfașurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui
Neclintit. 18. Despre trupurile
celui întrupat care este veșnic, nepieritor, de necunoscut, se spune că au un
sfârșit; de aceea luptă, o Bharata! 19. Cel care știe că
acesta [cel întrupat] ucide, [ca și] cel care știe că acesta este
ucis, amândoi nu știu; acesta nu ucide și nici nu este ucis {21 }. 20. El nu se naște și
nu moare niciodată; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici în
viitor]: cel nenăscut, etern, neântrerupt, străvechi, nu este ucis când trupul
este ucis. 21. Cel care-l
cunoaște pe cel nepieritor, etern, nenăscut, neschimbator, o fiu al lui Pritha,
cum [poate crede] acest om că face să omoare sau că omoară? 22. Precum un om care
lepădând veșmintele învechite, ia altele noi, așa și cel întrupat, lepădând
trupurile învechite, se unește cu altele noi. 23. Pe acesta nu-l
taie armele, nu-l arde focul, nu-l udă apa și nu-l usucă vântul. 24. El nu poate fi tăiat,
ars, udat și uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu. 25. Despre acesta se
spune că este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbător; de aceea,
cunoscându-l așa, nu trebuie să te întristezi. 26. Chiar dacă crezi
că acesta se naște mereu și moare mereu, totuși, o tu, cel cu brațul mare, nu
trebuie să te întristezi. 27. Moartea este
sigură pentru cel născut; nașterea este sigură pentru cel mort; de aceea,
lucrul fiind de neînlăturat, tu nu trebuie să te întristezi. 28. La început,
ființele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate și la sfârșit [sunt
din nou] nemanifestate; de ce te jeluiești atunci, o Bharata? 29. Careva îl privește
ca pe ceva minunat, altul vorbește ca de ceva minunat, altul aude despre el ca
de ceva minunat, însă, deși auzind de el, niciunul nu-l cunoaște {22 }. 30. Cel întrupat în
toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie să
plângi vreo ființa. 31. Privind la Legea
[ta] proprie (svadharma) nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu
există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege. 32. Fericiți sunt
războinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din întâmplare de o astfel de luptă,
ca de o poartă a cerului deschisă. 33. Dacă însă nu vei
da aceasta luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ți Legea proprie și
renumele, îți vei atrage păcatul. 34. Ființele vor face
să se povestescă despre nefaima ta veșnică; pentru cel ce ține la numele lui,
nefaima este mai rea decât moartea. 35. Căpeteniile de
oști vor crede că de frică te-ai oprit din luptă și vei ajunge în disprețul
celor ce te-au prețuit. 36. Și multe vorbe ce
nu-s de spus le vor spune despre tine dușmanii, râzând de bărbăția ta; există
ceva mai dureros? 37. Ucis, vei dobândi
cerul; trăind, vei avea parte de pământ. Deci ridică-te, o fiu al lui Kunti,
hotărât pentru luptă. 38. Făcând egale
fericirea cu suferința, câștigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, fii
gata de luptă; așa nu-ți vei atrage păcatul. 39. Aceasta cunoștere
ți-a fost rostită după [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, după [doctrina] Yoga,
cunoașterea prin stăpânirea căreia, o fiu al lui Pritha, vei părăsi lanțurile
faptei (karman). 40. Aici {23 },
nu există strădanie pierdută {24 }, nu se află dare înapoi; oricât
de puțin din aceasta lege, și te păzește de marea
frică {25 }. 41. Aici, o bucurie a [neamului]
Kuru, cunoașterea este unică, hotărâtă; cu multe și nesfârșite ramuri este
cunoașterea celor nehotărâți. 42. Ce vorbe înflorite
spun cei nepriceputi care rămân la învățătura Vedelor {26 },
o fiu al lui Pritha, care spun "nu există altceva" [decât învățătura Vedelor], 43. Cei dăruiți
simțurilor, care năzuiesc la cer, [vorbe] care dau [o nouă] naștere ca fruct al
faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie și putere {27 }. 44. Cei înlănțuiti de
bucurie și putere, cu gândirea stăpânită de aceste [vorbe] nu sunt pătrunși în
meditație de o cunoaștere hotărâtă. 45. Vedele se
ocupă de cele trei Tendințe {28 } (guna); fii fără cele
trei Tendințe, o Arjuna, fără dualitate, stând în adevărul veșnic, fără să agonisești bunuri lumești, cu Sinele (Atman)
[tău]. 46. Pe cât folosește un puț înconjurat din toate părțile de apă, pe atât
[folosesc] unui brahman înțelept toate Vedele {29 }. 47. Numai fapta să-ți
fie conducătoare și niciodată fructele. Să nu ai drept temei fructul faptelor;
nu te lega de nefăptuire. 48. Stând în yoga, îndeplinește
faptele, părăsind legătura [față de ele], o Dhananjaya, fiind același la
reușită și nereușită; acestei egalități [de spirit] i se spune yoga. 49. Fapta {30 }
este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunoșterii (buddhiyoga),
o Dhananjaya; caută-ți refugiul în cunoaștere; sunt demni de milă cei care au
drept temei [al faptelor] fructul [acestora]. 50. Cei care practică
yoga cunoșterii se leapădă aici de bine și de rău; de aceea, stăruiește în
yoga; yoga este îndemânare în fapte. 51. Înțelepții care
practică yoga cunoașterii, lepădându-se de fructul născut din faptă, eliberați
de lanțul renașterilor, merg spre tărâmul fără durere. 52. Când cunoașterea
ta va trece peste hațisul confuziei {31 },
atunci vei ajunge la nepăsarea față de ce ți-e dat să auzi sau față de ce ai
auzit. 53. Când mintea (buddhi),
buimacită de revelație (shruti), îți va sta neclintită și hotarâtă în
meditație, atunci vei obține yoga. Arjuna a spus: 54. Ce se spune despre
cel care este neclintit în înțelepciune, care se află în meditație (samadhi),
o Keshava? Cum vorbește, cum se așează și cum merge cel cu mintea neclintită? Bhagavat a spus: 55. Când se leapădă de
toate dorințele care-i vin în minte (manas), o fiu al lui Pritha, când
se mulțumeste în el însuși și cu el însuși, atunci se spune că este neclintit
în înțelepciune. 56. Despre cel cu
mintea (manas) netulburată în durere și fericire, părăsit de dorințe,
lipsit de patimă, frica și mânie, se spune că este un ascet (muni) cu
mintea neclintită. 57. Cel care este
desprins oriunde, care fie că dobândește binele sau răul, nu se bucură și nu se
supară, acela are înțelepciunea (prajna) neclintită. 58. Cel care își
retrage mereu simțurile de la obiectele lor, precum broasca țestoasă madularele
[în carapacea ei], acela are înțelepciunea neclintită {32 }. 59. Obiectele dispar
pentru cel întrupat, care nu se hranește cu ele, dar gustul ramâne; chiar
gustul dispare văzându-l pe Cel Suprem {33 }. 60. Chiar și la omul
înțelept care se stăpânește, o fiu al lui Kunti, simțurile frământate târăsc
mintea cu forța. 61. Stăpânind toate simțurile,
stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-și are simțurile
în stăpânire, acela are înțelepciune neclintită. 62. În omul ce-și
îndreaptă mereu gândul spre obiectele simțurilor, se naște legătura cu ele; din
legătură se naște dorința, iar din dorință apare mânia; 63. Din mânie ia
ființă tulburarea minții, din tulburarea minții - pierderea ținerii de minte,
din pierderea ținerii de minte - distrugerea minții, iar prin distrugerea
minții se distruge [și] el. 64. Cel care trece printre
lucruri cu simțurile dezbărate de patimă și ură, [aflate] în stăpânirea Sinelui
(Atman), stăpân pe el, acela ajunge la limpezirea [minții]. 65. Din limpezirea
[minții] se naște încetarea tuturor durerilor sale; în [mintea] limpezită,
cunoșterea (buddhi) se întărește repede. 66. Nu există
cunoaștere pentru cel fără yoga; pentru cel fără yoga nu există contemplație;
pentru cel fără contemplație nu există pace; de unde [să vină] fericirea pentru
cel fără pace? 67. Minții copleșite
de rătăcirea simțurilor, înțelepciunea îi este luată precum corabia de vânt, pe
ape. 68. De aceea, o tu cel
cu brațul mare, celui ale căruisimțuri sunt mereu retrase de la obiectele lor,
înțelepciunea îi este neclintită. 69. Când este noapte pentru toate ființele, cel care se stăpânește
veghează; când este veghe pentru ființe, pentru înțeleptul care vede [Sinele] e
noapte {34 }. 70. Acela dobândește
pacea, în care se pierd toate dorințele precum se pierd apele în oceanul care
umplându-se stă neclintit [în tărmurile sale], și nu acela care dorește
dorințele. 71. Omul care izgonind
dorințele trăiește fără dorinti, fără [sa gândească] "al meu și eu",
acela ajunge la pace. 72. Aceasta este, o fiu al lui Pritha, starea în Brahman (brahmi-sthiti)
pe care dobândind-o nu te mai tulburi; [omul] dobândind-o, fie și în ceasul
morții, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana) {35 }. Cartea a treia
numită YOGA FAPTEI Arjuna a spus: 1. Dacă, o Janardana,
socotești cunoșterea mai bună decât fapta (karman),
atunci de ce mă silești la aceasta fapta îngrozitoare, o Keshava? 2. Cu vorbe
amestecate îmi tulburi mintea; spune-mi [doar] una singura, prin care,
hotărându-mă, aș alege ce e mai bine. Bhagavat a spus: 3. După cum ți-am
spus și înainte, o tu cel fără de pată, în această lume există două căi: cea a
școlii Samkhya cu yoga cunoașterii și cea a școlii Yoga cu yoga faptei. 4. Nu prin abținerea
de la fapte ajunge omul la nefăptuire (naishkarmya) și nici prin
renunțare la lume nu se capătă desăvârșirea [spirituală] (siddhi). 5. Nimeni, niciodată,
nu stă măcar o clipă fără să săvârșeasca fapte, căci săvârsește fapte fără să
vrea, prin Tendințele (guna) născute din Natură (prakriti). 6. Cel care
stăpânindu-și organele de acțiune stă [nemișcat, dar] își readuce în minte
obiectele simțurilor cu ființa tulburată, aceluia i se spune prefăcut. 7. Cel care
stăpânindu-și simțurile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga)
prin organele de acțiune, desprins, acesta se deosebește [de ceilalți]. 8. Săvârsește faptele
prescrise! Fapta este mai bună decât nefăptuirea; n-ai reuși să-ți păstrezi
nici trupul lipsindu-te de faptă. 9. În afară celor
săvârșite pentru sacrificiu, restul faptelor înlănțuiesc lumea; în acest scop {36 },
îndeplinește fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legături [față de ea]. 10. În vremea
Începutului, Prajapati {37 } creind ființele o dată cu
sacrificiile, a spus: "Înmulțiți-vă prin acesta; acesta să
vă fie vaca ce îndeplinește dorințele" {38 }. 11. Prin el să-i
țineți în viața pe zei, [iar] zeii să vă țină în viața
pe voi; susținându-vă unii pe alții, veți dobândi binele suprem {39 }. 12. Zeii, tinuți în
viața prin sacrificiu, vă vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele
date de aceștia, fără să le dea [în schimb ceva], acela este un hoț. 13. Cei buni, care se
hrănesc din rămășițele sacrificiului, se eliberează de toate păcatele; au parte
de impuritate rituală și sunt păcatoși cei care gătesc numai pentru ei. 14. Din hrană se nasc
ființele; din ploaie - hrana; din sacrificiu se naște ploaia; sacrificiul ia ființa
din rit. 15. Să știi că ritul
ia ființa din Brahman; Brahman ia ființa din Cel Indestructibil (akshara);
de aceea, Brahman cel Atotpătrunzator este fixat de-a pururi în sacrificiu. 16. Așa a fost pusă în
mișcare roata {40 }; cel care nu o face să se
învârtească [mai departe] aici [pe pământ], acela trăiește zadarnic, nemernic
dedat simțurilor. 17. Însă omul care se
bucură numai de Sine, care găsește mulțumire numai în Sine, care își găsește
liniștea în Sine, acela nu [mai] are nimic de făcut {41 }. 18. Acela nu-și află
un sprijin în ce este făcut sau nu este făcut aici [pe pământ]; și din toate
ființele, nu depinde de niciuna, pentru nimic. 19. Săvârsește deci
fapta ce trebuie făcută, mereu desprins [de ea], căci omul care făptuiește
desprins ajunge la culme. 20. Căci prin fapte au
obținut Janaka {42%N42} și ceilalți desăvârșirea; tu trebuie să făptuiești privind numai la binele oamenilor. 21. Cum se poartă cel
din frunte așa se poartă și ceilalți oameni; canoanele pe care și le face el
sunt urmate și de lume {43 }. 22. Pentru mine, o fiu
al lui Pritha, nu [mai] există nimic de înfăptuit în cele trei lumi, nimic
nedobândit care să trebuiască a fi dobândit, și totuși mă aflu în acțiune. 23. Dacă eu nu m-aș
afla tot timpul neobosit în acțiune, toți oamenii, o fiu al lui Pritha, mi-ar
urma calea. 24. Aceste lumi ar pieri
dacă eu nu [mi]-aș îndeplini fapta; aș fi cel care face haos, aș duce la pieire
ființele. 25. Precum cei
neștiutori făptuiesc legați de fapte, o Bharata, tot așa cel înțelept dorind
binele oamenilor [făptuiește] desprins [de ele]. 26. Cel înțelept să nu
tulbure mintea celor neștiutori legați de faptă; să se dedea tuturor faptelor,
fiind concentrat când le îndeplinește. 27. Toate faptele se
îndeplinesc de către Tendințele (guna) Naturii (prakriti); cel cu
Sinele tulburat de Eu gândește: "făptuitorul sunt eu". 28. Însă, o tu cel cu
brațul mare, cel care cunoaște adevărul asupra deosebirii [Sinelui] de Tendințe
(guna) și fapte, gândind "Tendințele acționează asupra
Tendințelor" {44 } acela nu este
legat [de fapte]. 29. Cei tulburați de
Tendințele (guna) Naturii (prakriti) se leagă de acțiunea
Tendințelor; pe acești nefericiți care nu cunosc totul, cel atotcunoscător să
nu-i smintească. 30. Încredințindu-mi
mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyAtman), fiind fără
dorințe și lipsit de [gândul] "al meu", luptă, scăpat de zbuciumul
îndoielii. 31. Oamenii care
urmează această învățătură eternă a mea, cu credința și fără să cârtească,
aceia se eliberează de fapte; 32. Însă aceia care
cârtind împotriva-mi, nu-mi urmează învățătura, să știi că sunt greșiți în tot
ce știu, fără minte, pieriți. 33. Chiar și
înțeleptul se poartă după cum îi este firea lui; ființele își urmeaza firea; ce
o va ține în loc? 34. În obiectul
oricăruisimț se află patima și ura; să nu între sub
stăpânirea lor; acestea două sunt dușmanii lui {45 }. 35. Legea proprie (svadharma),
[chiar] cu lipsuri, este mai bună decât Legea altuia, chiar cu grija
respectată; este mai bine să pieri în Legea ta proprie; Legea altuia este
periculoasă. Arjuna a spus: 36. De cine-i stăpânit
omul când săvârsește păcatul, deși nu-l dorește, o Varshneya, de parcă-i tras
cu forță? Bhagavat a spus: 37. Aceasta este fie dorința, aceasta este fie ură, născută fiecare din
Tendință rajas, marele devorator, marele rău {46 }; să știi că aceasta este
dușmanul aici [pe pământ]. 38. Precum focul este
învăluit în fum, oglinda - de pete, embrionul - de învelișurile sale, tot așa
și aceasta [cunoaștere] este învăluită de aceasta [Tendința]. 39. Ascunsă este
cunoașterea celui înțelept de către acest veșnic dușman, care sub forma
dorinței, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins. 40. Locașul său sunt
simțurile, simțul intern și mintea; prin acestea el tulbură pe cel întrupat,
ascunzând Cunoașterea. 41. De aceea tu, cel
[puternic ca un] taur [printre] oameni, o Bharata,
stăpânindu-ți dintru început simțurile, ucide-l pe cel rău, pe cel care
distruge Cunoașterea și înțelegerea {47 }. 42. Simțurile sunt
socotite deasupra [obiectelor lor]; deasupra simțurilor este
simțul intern; deasupra simțului intern este mintea; deasupra minții este
acesta [Sinele] {48%N48}. 43. Cugetând la cel
care este deasupra minții, sprijinindu-te pe Sinele [tău] ucide, o tu cel cu
brațul mare, dușmanul de care cu greu te apropii, a cărui formă este dorința. Cartea a patra
numită YOGA CUNOAȘTERII ȘI
A FAPTEI 1. Această yoga nepieritoare
i-am explicat-o lui Vivasvat {49 }, Vivasvat i-a transmis-o lui
Manu {50 }, și Manu lui Ikshvaku {51 }. 2. Astfel au
cunoscut-o, capătată de la unul la altul, marii Rishi, o tu care-ți distrugi
dușmanii; aceasta yoga s-a pierdut aici [pe pământ], prin marea scurgere a
vremii. 3. Chiar aceasta yoga
din vremea Începutului ți-am explicat-o astazi ție; îmi ești credincios și
prieten; aceasta este taina supremă. Arjuna a spus: 4. Tu te-ai născut
mai în urmă; Vivasvat s-a născut mai înainte; cum aș putea înțelege că tu ai
explicat la început? {52 } Bhagavat a spus: 5. Multe sunt
nașterile mele anterioare [ca] și ale tale, o Arjuna; eu le cunosc pe acestea
toate, tu [însă] nu, o tu care-ți distrugi dușmanii. 6. Deși sunt
nenăscut, etern din fire, Stăpânul divin al ființelor, trecând peste natura mea
{53 }
[neschimbată], mă renasc [totuși] prin propria mea forță magică {54 }
(maya). 7. Ori de cite ori Legea slabește, o Bharata, și se întărește
nelegiuirea, atunci eu mă creez [cu trup] {55 }. 8. Pentru salvarea
celor buni și distrugerea celor răi, pentru statornicirea Legii, mă nasc din
yuga {56 } în yuga. 9. Cel care cunoaște
cu adevărat nașterea și fapta mea divină, când își părăsește trupul, nu merge
spre o noua naștere; el vine la mine, o Arjuna. 10. Desprinși de
pasiune, frica și ură, de o ființă cu mine {57 },
cu sprijin în mine, purificați prin această Cunoaștere, mulți au ajuns la firea
mea. 11. Eu fac parte
fiecăruia după cum se apropie de mine; oamenii urmează, oricum, calea mea, o
fiu al lui Pritha. 12. Cei care doresc
reușita în fapte, aici [pe pământ], sacrifică zeilor; reușita adusă de
sacrificiu vine repede, în lumea oamenilor. 13. Cele patru caste
au fost create de mine, împărțite după Tendințele (guna) și datoriile
lor; deși eu sunt făptuitorul acestora, să știi totuși că sunt neclintitul
nefăptuitor. 14. Faptele [mele] nu
se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaște așa, nu este
înlănțuit de faptele [lui]. 15. Astfel săvârșeau
faptele, știind aceasta, străbunii tăi dornici de mântuire; deci săvârsește
fapta așa cum a fost făcută, înainte, de străbuni. 16. "Ce este
fapta, ce este nefăptuirea?" Aici chiar înțelepții sunt încurcați. Îți voi
dezvălui ce este fapta și cunoscând-o te vei elibera de rău. 17. Trebuie să
înțelegi ce este fapta [rânduita], să înțelegi ce este fapta oprită, să
înțelegi ce este nefăptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea. 18. Cel care vede în
fapta nefăptuirea și în nefăptuire fapta, acela este un înțelept între oameni,
acela este yoghin [și totuși] săvârsește pe de-a întregul fapta. 19. Despre cel ce
trece la orice faptă, fără dorință și hotărâre, ale cărui fapte sunt arse de
focul Cunoașterii, despre el, cei luminați spun că este un înțelept. 20. Părăsind fructul
faptelor, mereu mulțumit, liber chiar dacă a trecut la faptă, acela nu
săvârsește nimic. 21. Fără dorinți, cu
mintea și trupul stăpânite, părăsind orice bun lumesc, săvârșind faptele numai
cu trupul, nu-și atrage nici un păcat. 22. Mulțumit cu ce-i
aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate {58 }, lipsit de simțăminte egoiste,
același în reușită și nereușită, chiar făptuind, nu este
legat. 23. Pentru cel
desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaștere, care făptuiește
pentru a sacrifica {59 }, fapta se șterge în întregime. 24. Brahman este aducerea
ofrandei, Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman; cel
care meditează la sacrificiul lui Brahman, trebuie să intre în Brahman. 25. Unii yoghini aduc
sacrificiu zeilor; alții sacrifică în focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu
{60 }. 26. Unii sacrifică
simțurile, începând cu auzul, în focul stăpânirii de sine; alții sacrifică
obiectele simțurilor, începând cu sunetul, în focul simțurilor. 27. Unii sacrifică
toate activitățile simțurilor și ale suflurilor vitale (prana) în focul
stăpânirii de sine aprins de Cunoaștere. 28. Unii asceți care
țin legăminte [aspre] fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei,
sacrificiul yoga și sacrificiul Cunoașterii și al recitarii Vedelor {61 }. 29. Alții sacrifică
suflul expirator (prana) în suflul inspirator (apana), oprind
mișcarea expirației și inspirației, năzuind la stăpânirea suflurilor (pranayama). 30. Alții, care se
abțin de la mîncare, sacrifică suflurile vitale în suflurile vitale; toți
acești cunoscători ai sacrificiului au păcatele șterse prin sacrificiu. 31. Cei care se
hrănesc cu nectarul nemuririi (amrita), rămășița a sacrificiului, merg
în Brahman cel etern; cel care nu sacrifică nu are parte de lumea aceasta; cum
[ar avea parte] de cealaltă, o tu cel mai bun dintre Kuru? 32. Astfel,
sacrificiile împlinite în gura lui Brahman sunt felurite; cunoaște-le ca fiind
născute din faptă; cunoscând aceasta, te vei elibera. 33. Sacrificiul Cunoașterii
este mai bun decât cel material, o tu care-ți distrugi dușmanii; toate faptele
se desăvârșesc în întregime în Cunoaștere. 34. Să știi că prin
supunere respectuoasă, întrebări lămuritoare și slujindu-i pe cei care văd
adevărul și au Cunoașterea, ei ți-o vor dezvălui [si ție]. 35. Aflând-o, nu vei
mai cădea din nou în tulburare, o fiu al lui Pandu; toate ființele le vei vedea
în Sinele [tău] și deci, în mine. 36. Chiar de-ai fi cel
mai păcatos dintre toți păcatoșii, vei trece dincolo de toată această suferință,
cu corabia Cunoașterii. 37. Precum focul
aprins face cenușă din vreascuri, așa și focul Cunoașterii face din toate
faptele cenușă. 38. Nu există aici [pe
pământ] un instrument purificator asemănător Cunoașterii; pe aceasta o găsește
singur, în Sinea lui, cu timpul, cel desăvârșit în yoga. 39. Cel cu credință
dobândește Cunoașterea, năzuind spre ea cu simțurile stăpânite; dobândind
Cunoașterea, ajunge repede la pacea supremă. 40. Cel lipsit de
Cunoaștere și credință, cu îndoiala în suflet, piere; cel cu îndoiala în suflet
nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealaltă și nici de fericire. 41. Pe cel stăpân al
Sinelui, care prin yoga a renunțat la fapte, și prin Cunoaștere și-a tăiat
îndoiala, [pe acela] o Dhananjaya, faptele nu-l [mai] înlănțuiesc. 42. De aceea, tăind cu
sabia Cunoașterii Sinelui îndoiala din inimă, născută din necunoaștere,
îndreaptă-te spre yoga, și ridică-te, o Bharata. Cartea a cincea
numită YOGA RENUNȚĂRII Arjuna a spus: 1. Bhagavat a spus: 2. Renuntarea și yoga
faptei duc ambele la binele suprem {62 }. Dintre ele două, yoga faptei
este mai presus decât renunțarea la faptă. 3. Trebuie recunoscut
ca ascet-pentru-totdeauna cel care nu urăște și nu dorește; cel care a trecut
dincolo de dualitate, o tu cel cu brațul mare, se eliberează ușor de legături. 4. Numai cei puțini
la minte, nu și înțelepții, vorbesc despre Samkhya și Yoga ca despre lucruri
deosebite; cel care o urmează doar pe una obține totodată fructul amândurora. 5. Starea care se
dobândește prin Samkhya se dobândește și prin Yoga; cel care vede că Samkhya și
Yoga sunt una, acela vede. 6. Renunțarea, o tu
cel cu brațul mare, se dobândește cu greu fără yoga; ascetul cufundat în
[meditația] Yoga ajunge fără zăbavă la Brahman. 7. Cel unit în yoga,
cu trupul purificat, cu trupul învins, cu simțurile învinse, al cărui Sine este
Sinele tuturor ființelor, chiar dacă făptuiește, el nu este întinat. 8. "Nu eu
făptuiesc ceva", așa gândește cel concentrat care cunoaște adevărul,
atunci când vede, aude, atinge, miroase, mănâncă, merge, doarme, respiră, 9. Vorbește, dă
drumul, prinde, închide și deschide pleoapele; el zice: "simțurile
acționează în obiectele lor". 10. Cel care
făptuiește dăruindu-i lui Brahman toate faptele, părăsind orice legătura, de el
nu se prinde păcatul, precum apa de frunzele lotusului. 11. Yoghinii săvârșesc
fapte cu trupul, cu simțul intern, cu mintea și chiar numai cu simțurile,
părăsind [orice] legătură pentru purificarea Sinelui. 12. Cel unit [în
yoga], părăsind fructul faptelor, dobândește pacea supremă; cel neunit, legat
de fruct, se înlănțuie prin acțiunea dorinței. 13. Renunțând cu
mintea la toate faptele, cel întrupat stă fericit și stăpân în cetatea cu nouă
porți {63 }, fără să făptuiască și fără
să provoace fapte. 14. Nici starea de
făptuitor și nici faptele nu le creează Stăpânul Cel Omniprezent, și nici
legătura faptei cu fructul sau; Natura {64 } e cea care pune [totul] în
mișcare. 15. Cel Omniprezent
nu-și însușește nici păcatul, nici fapta bună a cuiva; Cunoașterea este
învăluită de necunoaștere; prin ea li se tulbură mintea creaturilor. 16. Însă celor cărora
necunoașterea le este distrusă de Cunoașterea Sinelui, Cunoașterea le
iluminează, asemenea soarelui, pe Cel Suprem. 17. Cei care-L poartă în
minte, care se identifică cu El, care iau sprijin în El, care-L au drept ultim
scop, scapă de noi reîntoarceri, se scutură dintr-odată de păcatele lor. 18. Înțelepții {65 }
privesc la fel la un brahman plin de știintă și
virtute morală, la un bou, la un elefant, la un câine sau la un mâncător de
câini {66 }. 19. Creația a fost
învinsă {67 } în această lume de cei cu mintea egală; Brahman este fără pată, mereu același; de aceea stau ei în Brahman. 20. Cel care stă în
Brahman, care cunoaște pe Brahman, cu mintea neclintită, netulburat, nu se
bucură de ce-i plăcut, nu se sperie de ce-i neplăcut. 21. Cu Sinele desprins
de contactele exterioare, găsește în Sinele lui fericirea. Cu Sinele unit cu
Brahman prin yoga, el capătă fericirea nepieritoare. 22. Bucuriile născute
din contactul [simțurilor] sunt matca durerii. Ele au un început și un sfârșit,
o fiu al lui Kunti; înțeleptul nu află bucurii în ele. 23. Cel care poate în
acestă lume, înainte de a se elibera de trup, să-și stăpânească zbuciumul
născut din dragoste și ură, acel om este unit și fericit. 24. Numai cel care are
fericirea launtrică, bucuria launtrică, precum și lumina launtrică, acel yoghin
devenit [una cu] Brahman, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana). 25. Dobândesc
stingerea în Brahman, Rishii {68 } cu păcatele șterse, cu îndoiala
tăiată, stăpâni pe ei, bucuroși de binele tuturor ființelor. 26. Pentru asceții
eliberați de dragoste și ură, cu mintea stăpânită, cunoscători ai Sinelui,
stingerea în Brahman există [pretutindeni] în jurul [lor]. 27. Îndepărtând
contactele exterioare, cu privirea [ațintită] numai între [cele două]
sprâncene, egalizând suflul inspirator (prana) cu suflul expirator (apana)
care trec prin nas. 28. Ascetul cu mintea,
simțul intern și simțurile stăpânite, care are drept ultim scop eliberarea,
lipsit de dorință, frică și milă, numai acela este eliberat pentru totdeauna. 29. Cunoscându-mă pe
mine ca cel care are parte de sacrificiu și asceză, ca
Marele Stăpân Divin (Maheshvara) al întregului Univers, prieten al tuturor
ființelor, el ajunge la pace. Cartea a șasea
numită YOGA CONCENTRĂRII Bhagavat a spus: 1. Cel care
îndeplinește fapta ce trebuie îndeplinită fără să țină seama de fructul faptei,
acela este [cu adevărat] ascet și yoghin; și nu acela care nu întreține focul
[sacrificiului] și nu îndeplinește riturile. 2. Să știi că cea căreia i se spune
renunțare este yoga, o fiu al lui Pandu; căci nimeni
nu devine yoghin fără să renunțe la dorință {69 }. 3. Pentru ascetul
doritor să se înalțe la yoga, instrumentul de îndeplinire este fapta; pentru
cel care a ajuns la yoga, instrumentul de împlinire este renunțarea. 4. Se spune despre
cel care a renunțat la toate dorințele că a ajuns la yoga [numai] atunci când
nu este legat de obiectele simțurilor și de fapte. 5. Să-și ridice
singur Sinele, să nu-și doboare Sinele; Sinele este cu
adevărat prietenul trupului; numai Sinele este dușmanul trupului {70 }. 6. Sinele este
prietenul trupului pentru cel care s-a învins pe sine, însă pentru cel care
nu-i [stăpân pe] sine se poartă ca un dușman în dușmanie. 7. Numai Sinele celui
care s-a învins pe sine este absorbit în meditație, [nepăsător] la cald sau
frig, fericire sau durere, cinstire sau dispreț. 8. Yoghinului al
cărui Sine se bucură de Cunoaștere și înțelegere, neclintit {71 },
cu simțurile învinse, [privind] la fel la un bulgăre de pământ, o piatră sau
aur - i se spune că este unit. 9. Cel cu spiritul
egal, când se află între binevoitori, prieteni, dușmani, străini indiferenți,
oameni de ocară, rude, virtuoși sau păcatosi, acela se deosebește [de ceilalți
oameni]. 10. Yoghinul să-și
unească Sinele, stând deoparte, singur, stăpânindu-și tot ce este gând, fără
dorințe și fără bunuri lumești, 11. Statornicându-și
singur, într-un loc curat, o așezare tare, nici prea înaltă, nici prea joasă,
acoperită cu o pânză, piele de caprioară sau iarbă kusha, 12. Așezându-se acolo,
fixindu-și mintea asupra unui singur punct, cu activitatea simțurilor și
gândirii stăpânite, să practice yoga pentru purificarea Sinelui. 13. Același,
neclintit, ținând nemișcate corpul, capul și gâtul, ațintind privirea spre
vârful nasului, fără să privească în spațiu, 14. Cel care s-a
potolit pe sine, lipsit de frică, care ține legământul castității,
stăpânindu-și mintea, cu gândul la mine, unit, așezat, avându-mă drept ultim
scop, 15. Yoghinul care se
unește astfel mereu, cu mintea stăpânită, ajunge la pace, la stingerea (nirvana)
supremă, care este în mine. 16. Yoga nu este
pentru cel care mănâncă prea mult, nici pentu cel care nu mănâncă deloc, nici
pentru cel care doarme prea mult și nici pentru cel [mereu] treaz, o Arjuna. 17. Yoga care distruge
suferința este pentru cel cumpănit în hrană și zăbavă, cumpănit în gesturi și
în fapte, cumpănit în somn și veghe. 18. Când gândirea,
stăpânită, fără dorinți, eliberată de toate pasiunile, se fixează în Sine,
atunci se spune că omul este unit [în yoga]. 19. "Ca flacara
ce nu se clintește la adapost de vânt" - aceasta este asemuirea [făcută]
yoghinului cu gândirea stăpânită, care practică yoga Sinelui. 20. Atunci când
gândirea se oprește, respinsă de exercițiul yoga, și când își privește Sinele,
găsește mulțumirea în Sinele [său], 21. Atunci când
cunoaște fericirea fără de sfârșit, de dincolo de simțuri, ce-i de cuprins
[doar] cu mintea, și în acesta [o dată] statornicit, nu se [mai] departeazaă de
la adevărul, 22. Pe care,
dobândindu-l, nu mai socoate alt bun mai presus de el; în acesta [o dată]
stabilit, nici o durere, oricât de mare, nu-l [mai] urnește. 23. Cea denumită yoga
trebuie cunoscută ca desfacere a legăturii cu durerea; aceasta yoga trebuie
practicată cu hotărâre și fără descurajare. 24. Părăsind complet
toate pasiunile născute din dorință {72 }, stăpânind complet cu simțul
intern totalitatea simțurilor, 25. Puțin câte puțin
să se oprească cu mintea susținută prin hotărâre, cu simțul intern fixat în
Sinele [său], fără să se gândească la ceva. 26. Oricând simțul
intern s-ar arata neliniștit sau nestatornic, totdeauna, stapănându-l, să fie adus
la supunere în Sine. 27. Pe yoghinul cu
simțul intern potolit, cu pasiunile potolite, neîntinat, devenit [una cu]
Brahman, îl pătrunde fericirea supremă. 28. Yoghinul care este
unit astfel mereu, neîntinat, obține cu ușurință fericirea nesfârșită de a-l
atinge pe Brahman. 29. Cel cu Sinele unit
prin yoga vede Sinele în toate ființele și toate ființele în Sinele [său]; el
privește pretutindeni la fel. 30. Cel care
pretutindeni mă vede pe mine, și toate le vede în mine, acela nu-i pierdut
pentru mine și nici eu nu-s pierdut pentru el {73 }. 31. Cel care nazuiește
spre unitate mă adora în toate ființele; oriunde s-ar află acest yoghin, în
mine se află. 32. Cel care, prin
asemuire cu Sinele, privește pretutindeni la fel {74 }, fie ca este
fericire sau suferință, acela este socotit, o Arjuna, yoghinul cel mai
desăvârșit. Arjuna a spus: 33. Aceasta yoga pe
care mi-ai dezvăluit-o ca egalitate [a spiritului], o Madhusudana, eu nu o văd
ca o stare stabilă, din cauză că există neliniște. 34. [Căci] mintea, o Bhagavat a spus: 35. Fără îndoială, o tu
cel cu brațul mare, mintea este greu de înfrînat și
neliniștită, dar ea poate fi supusă, o fiu al lui Kunti, prin exercițiu repetat
{75 }
și renunțare. 36. Yoga este greu de
dobândit pentru cel ce nu-i stăpân pe sine; acesta este gândul meu; ea este cu
puțintă pentru cel care se stăpânește și se supune pe sine printr-un mijloc
potrivit. Arjuna a spus: 37. Cel care nu-i
ascet și caută credința, dar se îndepărtează cu mintea de yoga, nedobândind
desăvârșirea în yoga, pe ce drum apuca, o 38. Lipsit de amândouă
{76 },
nu se destramă, o tu cel cu brațul mare, ca un nor în
furtună, fără sprijin și rătăcit în drumul spre Brahman? 39. Trebuie să-mi
curmi pe de-a întregul aceasta îndoială, o Bhagavat a spus: 40. O fiu al lui
Pritha, pentru el nu există pierzanie nici în lumea aceasta, nici în cealaltă,
căci cel ce face binele, dragul meu, nu merge nicicum pe calea cea grea. 41. Dobândind lumile
celor cu fapte merituoase, [și] locuindu-le ani fără șir, cel lipsit de yoga se
naște [din nou] într-o familie cinstită și de vază. 42. Sau poate, chiar
se naște într-o familie de înțelepți yoghini, [căci] o naștere ca aceasta este
cea mai grea de dobândit în aceasta lume. 43. Acolo își
redobândește concentrarea minții din întruparea anterioară și se străduieste și
mai mult pentru desăvârșirea spirituală, o bucurie a neamului Kuru. 44. Exercițiile repetate
din trecut îl duc mai departe, chiar fără vrerea lui; cine dorește să cunoască yoga trece dincolo de Brahman-Cuvântul {77 }. 45. Yoghinul care prin
stăruința [a ajuns] stăpân pe sine, curățat de păcate, desăvârșit prin
numeroase nașteri, ajunge la condiția supremă. 46. Yoghinul este
deasupra asceților și este socotit chiar deasupra celor care au Cunoașterea;
yoghinul este deasupra celor care îndeplinesc riturile; de aceea, fii yoghin, o
Arjuna. 47. Dintre toți
yoghinii, cel care, venit la mine cu Sinele interior, mi se dăruiește cu
credință, acela este socotit de mine ca [fiind] cel
mai unit în yoga. Cartea a șaptea
numită YOGA CUNOAȘTERII ȘI
A ÎNȚELEGERII Bhagavat a spus: 1. Tu, care ai mintea
unită cu mine, care practici yoga, care ai sprijinul în mine, ascultă, o fiu al
lui Pritha, cum mă vei cunoaște, fără îndoială, în întregime. 2. Îți voi dezvălui,
în întregime, aceasta Cunoaștere împreună cu înțelegerea, pe care, aflând-o, nu
mai ramine nimic altceva de cunoscut aici [în lumea aceasta]. 3. Dintre mii de
oameni, câte unul doar se înfrânează pentru desăvârșirea spirituală; [iar]
dintre cei care se înfrânează pentru desăvârșirea spirituala câte unul doar mă
cunoaște cu adevărat. 4. Pământul, Apa,
Focul, Vântul, Eterul, Simțul intern, Mintea și Eul sunt cele opt părți
diferite ale Naturii mele. 5. Aceasta este Natura mea inferioară; Natura mea superioară însă, să
știi, este alta; ea este, o tu cel cu brațul mare, Sinele individual (jivabhuta)
{78 }
care ține această lume {79 }. 6. Să știi, ea este
matca tuturor ființelor; originea, ca și nimicirea întregii lumi, eu sunt. 7. Dincolo de mine nu
există altceva, o Dhananjaya; în mine sunt însăilate toate, ca șirul de perle
pe fir. 8. Eu sunt, o fiu al
lui Kunti, gustul din apă, lumina din Soare și Lună,
silaba [sfânta] AUM din toate Vedele, sunetul din spațiu, ce-i omenesc {80 }
în oameni. 9. Eu sunt mirosul
bun al pământului, strălucirea din foc, viața din toate ființele, asceza din
toți asceții. 10. Sămânța veșnică a
tuturor ființelor eu sunt, să știi, o fiu al lui Pritha; eu sunt înțelegerea
celor care cunosc, și strălucirea celor străluciți eu sunt. 11. Și [tot] eu sunt
puterea dezbărată de dorință și patimă; eu sunt în ființe iubirea care nu calcă
Legea, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata. 12. Toate stările
[celor trei Tendințe], sattva, rajas și tamas, să știi,
pleacă de la mine; nu eu sunt în ele, ci ele sunt în mine. 13. Toată această lume
cu mintea tulburată de stările alcătuite din cele trei Tendințe nu mă
recunoaște pe mine, care sunt dincolo de ele, neclintit {81 }. 14. Căci este greu de trecut dincolo de această iluzie (maya)
divină a mea, alcătuită din Tendințe; numai cei ce vin la mine trec de această
iluzie {82 }. 15. Nu la mine vin făcătorii de rele, cu mintea tulburată, oamenii cei
josnici; cu Cunoașterea smulsă de iluzie, ei țin de starea demonică {83 }. 16. De patru feluri
sunt făcătorii de bine care mi se dăruiesc, o Arjuna, tu [cel puternic ca un]
taur [printre] Bharata: năpăstuitul, cel care năzuiește la Cunoaștere, cel care
năzuiește la binele lumesc și cel care posedă Cunoașterea. 17. Dintre aceștia,
cel care posedă Cunoașterea, în veci unit, se deosebește [de ceilalți] printr-o
dăruire unică; cel care posedă Cunoașterea mă iubeste la nesfârșire, și eu îl
iubesc pe el. 18. Aceștia sunt de
preț cu totii, însă pe cel care posedă Cunoașterea îl socotesc ca pe mine
însumi; cu Sinele unit, el îmi este devotat mie [care îi sunt] condiția supremă. 19. La capătul multor
renașteri, cel care posedă Cunoașterea ajunge la mine, spunându-și:
"Vasudeva este Totul". Acest suflet mare (mahAtman) este greu
de găsit. 20. Cei a căror
Cunoaștere este smulsă de diverse pasiuni merg spre
alte divinități; urmând felurite rânduieli {84 }, își urmează natura lor proprie
{85 }. 21. Oricare ar fi
forma [divinităților] pe care fiecare adorator dorește să o venereze cu
credință, eu sunt cel care pune în fiecine acea credință neclintită. 22. Unit prin acea
credință, el urmărește îmbunare a acestei [divinități] și-și atinge dorințele;
cel care i le împlinește [însă], eu sunt. 23. Răsplata celor
puțini la minte nu este eternă; cei care sacrifică zeilor
merg la zei, însă cei care mi se dăruiesc mie, la mine vin {86 }. 24. Cei fără minte mă
cred [ca eu sunt] Cel Nemanifestat intrat în starea de manifestare; ei nu
cunosc natura mea superioara neclintită, supremă. 25. Învăluit de iluzia
produsă de magia [mea], eu nu sunt revelat tuturor; aceasta lume, cu mintea
tulburată, nu mă recunoaște ca nenăscut și neclintit. 26. Eu știu, o Arjuna,
ființele care au fost, care sunt și care vor fi; pe mine însă nu mă știe nimeni. 27. Tulburarea
dualității, născută din dorință și ură, o Bharata, duce în rătăcire toate
ființele [chiar] de la nașterea [lor], o tu cel care-ți distrugi dușmanii. 28. Cei cu fapte
merituoase, ale caror păcate sunt terminate, eliberați de tulburarea dualității,
mi se dăruiesc cu credință nestramutată. 29. Cei care, pentru a
se elibera de bătrânețe și moarte, caută sprijin în mine și se înfrânează,
aceia îl cunosc pe de-a întregul pe acest Brahman, Sinele Suprem, cunosc ritul
în întregime. 30. Cei care mă cunosc
ca esență a ființelor (adhibhuta), a zeilor (adhidaiva) și a
sacrificiului (adhiyajna), având gândirea concentrată, mă cunosc chiar
în clipa plecării [din viață] {87 }. Cartea a opta numită YOGA SALVĂRII ÎN
BRAHMAN Arjuna a spus: 1. Ce este Brahman?
Ce este Sinele Suprem? Ce este ritul, o tu cel mai bun dintre oameni? Ce se
înțelege prin esența ființelor, ce se numește esența zeilor? 2. Ce este esența
sacrificiului, și cum [e cu puțintă] aici în acest corp, o Madhusudana? Cum
poți fi cunoscut Tu, în clipa plecării [din lumea aceasta] de cei stăpâni pe
sine? Bhagavat a spus: 3. Indestructibilul este supremul Brahman; Natura proprie {88 }
este numită Sinele Suprem; Creația care aduce la viața ființele este numită
sacrificiu. 4. Ca esență a
ființelor, [eu sunt] existența pieritoare; ca esența a zeilor, [eu sunt]
Spiritul; ca esență a sacrificiului, eu sunt chiar cel în trupul de acum, o tu
cel mai bun dintre cei întrupați. 5. Cel care, în clipa
sfârșitului, mă are în gând și pleacă eliberându-se de corp, acela merge la
mine; despre aceasta nu este îndoială. 6. Cel care are în gând o anumită existență în clipa sfârșitului când
părăsește corpul, spre ea merge, o fiu al lui Kunti, chemat în viață de acea
existență {89 }. 7. De aceea, tot
timpul gândește-te la mine și luptă; cu simțul intern și mintea ațintite spre
mine, la mine vei veni fără îndoială. 8. Cel care meditează
la supremul Spirit divin, o fiu al lui Pritha, cu gândirea concentrată în
exercițiul yoga, fără să rătăcească în altă parte, ajunge la El. 9. Cel care își
aminteste de Poetul {90 } Începutului, Stăpânul mai subtil decât atomul, care
a orânduit Totul, a cărui formă nu poate fi gândită, de culoarea soarelui de
dincolo de tenebre {91 }, 10. Cel care-i în
clipa plecării [din lumea aceasta], cu simțul intern neclintit, unit prin
dăruire și prin puterea [dată de] yoga, adunându-și suflul vital între cele
două sprâncene, acela ajunge la supremul Spirit divin. 11. Tărâmul despre
care cunoscătorii Vedei spun că este
indestructibil, în care intră asceții lipsiți de pasiuni, pentru care cei ce-l
doresc se păstreză casti {92 }, ți-l voi dezvălui pe scurt. 12. Stăpânindu-și
toate porțile {93 }, respingându-și simțul intern în inimă, aducându-și
suflul vital în cap, practicând concentrația yoga, 13. Cel care plecând
[din lumea aceasta] își părăsește corpul rostind silaba [sacră] AUM care este
Brahman, purtându-mă în gând, acela merge spre condiția supremă. 14. Pentru yoghinul
mereu concentrat, care nu-i cu mintea la altceva, care se gândește mereu la
mine, neîntrerupt, o fiu al lui Pritha, eu sunt ușor de dobândit. 15. Cei cu sufletul
mare (mahAtman) ajunși la suprema desăvârșire, venind la mine, nu mai au
parte de renaștere, pieritor loc al durerii. 16. Începând cu cea a
lui Brahman, o Arjuna, toate lumile revin la noi existente; însă când se vine
la mine, o fiu al lui Kunti, nu mai există renaștere. 17. Cei care știu că
ziua lui Brahman ține pina la o mie de yuga, și că noaptea lui se
sfârșește după o mie de yuga, aceia sunt oamenii care știu [ce-i] ziua
și noaptea. 18. Din Cel
Nemanifestat se nasc toate cele manifestate, la venirea zilei; la venirea
noptii, se topesc în Cel numit Nemanifestat. 19. Tot așa și
mulțimea ființelor, după ce a tot existat, se topește
la venirea nopții; la venirea zilei, fără vrere, o fiu al lui Pritha, ea
renaște {94 }. 20. Însă dincolo de
acest Nemanifestat, există o altă existență, nemanifestată, eternă, care nu
piere atunci când toate ființele pier. 21. "Cel
Nemanifestat", "Cel Indestructibil", așa i se spune; este numit
condiția supremă; cei care-l dobândesc nu se mai întorc; acesta este lăcașul
meu suprem. 22. Acest Spirit
suprem, o fiu al lui Pritha, se dobândește printr-o exclusivă dăruire; în El
stau toate ființele, de El a fost desfășurat {95 } acest Tot. 23. Îți voi spune care
este clipa când yoghinii morți pleacă pentru a se
întoarce sau a nu se mai întoarce, o tu cel [puternic ca un] taur [printre]
Bharata {96 }. 24. [Când este] foc,
strălucire, zi, jumatatea luminoasă a lunii, răstimpul celor șase luni cât
soarele urcă spre miazănoapte, oamenii morți atunci, care-l cunosc pe Brahman,
merg la Brahman. 25. [Când este] fum,
noapte, jumătatea întunecată a lunii, răstimpul celor șase luni când soarele
coboară spre miazazi, atunci yoghinul dobândind "lumina lunii",
renaște. 26. Cele două căi, cea
luminoasă și cea întunecată, sunt socotite drept [căi] eterne ale lumii; pe una
se merge fără întoarcere, pe cealaltă se vine înapoi. 27. Yoghinul care
cunoaște amândouă drumurile nu se rătăcește nicând; de aceea, o Arjuna, în
orice clipa, fii concentrat în yoga. 28. Ceea ce este
aratat ca răsplată a meritului în [studiul] Vedelor, în sacrificii, în
asceză, în danii, este întrecut de yoghinul care știe aceasta; el merge spre
locul suprem al Începutului. Cartea a noua numită YOGA TAINEI REGEȘTI Bhagavad a spus: 1. Îți voi dezvălui
ție, care ești nezeflemitor, Cunoșterea cea mai tainică, împreună cu
înțelegerea; cunoscând-o, te vei elibera de
nefericire. 2. Această știintă
regească, acestă taină regească este supremul purificator; ea poate fi înțeleasă
direct, este legiuită, ușor de îndeplinit, neclintită. 3. Oamenii care nu
cred în aceasta Lege, o tu cel care-ți distrugi dușmanii, nedobândindu-mă,
reiau calea morții și a renașterii (samsara). 4. Întreaga aceasta lume
este desfașurată de mine [care sunt] forma nemanifestată; în mine stau toate
ființele, și nu eu stau în ele. 5. Și [totuși]
ființele nu stau în mine; privește la unirea mea divină! Sunt susținator al
ființelor, fără să stau în ele; prin Sinele meu există toate ființele. 6. Precum marele și
veșnicul vânt, ce bântuie pretutindeni, se află în
spațiu, să știi, tot așa se spune că toate ființele stau în mine {97 }. 7. Toate ființele, o fiu
al lui Kunti, se întoarc în Natura mea, la sfârșit de kalpa; la început
de kalpa le creez din nou {98 }. 8. Sprijinindu-mă pe
propria mea Natura, creez mereu din nou acestă mulțime a ființelor, de nevoie,
prin forța Naturii. 9. Și aceste fapte nu
mă leagă, o Dhananjaya; eu ramin ca un străin, nelegat de aceste fapte. 10. Prin mine și prin
grija mea, Natura faurește tot ce se mișcă și nu se mișcă; prin acesta cauză, o
fiu al lui Kunti, lumea este pusă în mișcare. 11. Cei cu mintea
tulburată, nu mă prețuiesc sub forma mea umană, ei nu cunosc existența mea
supremă, de Mare Stăpân Divin al tuturor ființelor. 12. Zadarnice le sunt
speranțele, zadarnice faptele, zadarnică le este știinta celor ce și-au pierdut
mintea; ei capătă natura obscură a demonilor Rakshas și Asura. 13. Însă oamenii cu
sufletul mare (mahAtman), care au sprijin în mine, care nu au alt gând,
o fiu al lui Pritha, au parte de Natura mea divină, cunoscându-l pe Cel
Neclintit, Obârșia existențelor (bhutadi). 14. Glorificându-mă
mereu, înfrînîndu-se credincioși legămintelor {99 }, închinindu-mi-se, mă adora cu
dăruire, mereu concentrați. 15. Alții care
sacrifică, mă adora prin sacrificiul cunoașterii, ca unitate, ca felurită
individualizare, pe mine Cel cu fața în toate părțile. 16. Eu sunt strădania
sacrificiului {100%N100}, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusa
străbunilor, eu sunt iarba magica, eu sunt mantra {101 },
eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa. 17. Eu sunt tatăl
acestei lumi, muma, orânduitorul, străbunul, ceea ce
trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba [sacra] AUM {102 },
Rik, Saman și Yajus {103 }, 18. Calea,
susținătorul, stăpânul, martorul, popasul, șălașul, prietenul, începutul și
nimicirea [lumii], locul, așezarea, sămința, Cel Neclintit. 19. Eu dau caldură,
opresc și dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea și moartea, și tot eu sunt, o
Arjuna, Ființa și Neființa. 20. Cei cu întreita
știinta [a Vedelor], băutori ai Somei {104 }, curățați de păcate, năzuind la
starea cerească, mă cinstesc cu jertfe; aceștia, intrând în lumea sfântă a
celui ce este stăpân peste zei {105 },
au parte de bucuriile cerești ale zeilor. 21. Aceștia,
împărtășindu-se din marea bucurie a lumii cerului, după trecerea [perioadei de
răsplată a] meritului, ei intră în lumea muritoare; astfel, urmând Legea
întreitei cunoașteri, supuși dorințelor, dobândesc această ducere și întoarcere
{106 }. 22. Celor care mă
adoră gândindu-se la mine și nu la altul, acestor oameni mereu concentrați le
vin într-ajutor. 23. Chiar cei care,
dăruiți altor divinitati, sacrifică pătrunși de credință, chiar aceia, o fiu al
lui Kunti, [tot] mie îmi sacrifică, [deși] nu după cum este rânduit. 24. Eu sunt cel care
are parte de toate sacrificiile și numai eu sunt stăpânul lor; deoarece ei nu
mă recunosc așa cum sunt, aceștia se pierd. 25. Cei care slujesc
zeilor merg la zei; cei care slujesc străbunilor merg la străbuni; la demoni
merg cei care sacrifică demonilor; dar cei ce-mi sacrifică, la mine vin. 26. Dacă cu dragoste
mi se da o frunză, o floare, un fruct, sau apă, eu mă
bucur de aceste ofrande ale iubirii pioase ale celui smerit {107 }. 27. Tot ceea ce faci,
mănânci, sacrifici, dăruiești sau înduri ca asceză, o fiu al lui Kunti, fă-le
ca [ofrandă] pentru mine. 28. Astfel, te vei
elibera de înlănțuirea faptelor și de fructul lor, bun sau rău; cu ființa
concentrată în yoga și renunțări, eliberat, la mine vei veni. 29. Eu sunt la fel
pentru toate ființele; pentru mine nu-i [nimeni] pe care să-l plac sau să-l
urăsc; cei care mi se dăruiesc cu dragoste se află în mine, și eu mă aflu în
ei. 30. Chiar un om rău, de mi se dăruiește cu o dragoste exclusivă,
trebuie socotit ca om bun {108 }; hotăririle lui sunt drepte; 31. Curând devine
virtuos, și ajunge la pacea eternă; să știi, fiu al lui Kunti, cel care mi se
dăruiește nu piere. 32. O fiu al lui
Pritha, cei care își iau sprijin în mine, chiar de-ar fi [născuți] dintr-o
matcă a păcatului {109 }, de-ar fi femei, vaishya {110 }
și chiar shudra {111 }, aceștia ajung la condiția
supremă. 33. Cu atât mai mult,
brahmanii merituoși, Rishii de neam regesc ce mi se dăruiesc; deoarece ai
dobândit aceasta lume trecătoare și nefericită, dăruiește-mi-te. 34. Fii cu gândul la
mine, dăruit mie, sacrifică-mi și cinstește-mă; la mine vei ajunge
concentrându-te astfel, avându-mă pe mine drept ultim scop. Cartea a zecea
numită YOGA ÎNTRUCHIPĂRILOR
DIVINE Bhagavat a spus: 1. Ascultă mai
departe, o tu cel cu brațul mare, înaltul meu cuvânt pe care ți-l rostesc ție,
care mi-ești drag, spre binele tău. 2. Nici mulțimea
zeilor, nici marii Rishi nu cunosc nașterea mea, căci eu sunt singura obârșie a
zeilor și a marilor Rishi. 3. Cel care mă știe ca
Marele Stăpân Divin al Lumii, nenăscut și fără de început, acela, netulburat
printre muritori, se eliberează de toate păcatele. 4. Gândire,
Cunoaștere, netulburare [a minții], rabdare, adevăr, stăpânire de sine,
liniște, fericire și durere, ființare și neființare, frica și neînfricare, 5. Nevătămare,
egalitate [a spiritului], mulțumire de sine, asceza, dăruire, faima buna și
rea, toate sunt numai de la mine, felurite stări ale ființelor. 6. Din mine au luat
ființa, în vremea Începutului, cei șapte mari Rishi și cei patru Manu, născuți
din gândul meu; din ei [au luat ființă] toate creaturile în lume. 7. Cel care cunoaște
cu adevărat întruchiparile {112 } și forța mea magică, acela se
unește [cu mine] printr-o yoga de neclintit; aceasta este
neîndoios. 8. Eu sunt obârșia
Totului, de la mine pornește Totul; gândind așa, cei cu minte și simțire
adâncă, mi se dăruiesc mie. 9. Cu gândul la mine,
cu suflurile vitale plecate la mine {113 }, luminându-se unul pe celalalt,
vorbindu-și despre mine sunt mereu mulțumiți și fericiți. 10. Celor mereu
concentrați, care mi se dăruiesc cu dragoste, le dau această yoga a minții (buddhiyoga)
prin care ajung la mine. 11. Din îndurare
pentru ei, eu, stând în adevărata [mea] Natură, distrug prin lampa
strălucitoare a Cunoașterii întunecimea născuta din necunoaștere. Arjuna a spus: 12. Tu ești supremul
Brahman, lăcașul și purificatorul suprem, Spiritul cel veșnic, cel ceresc,
obârșia zeilor, cel nenăscut, cel ce pătrunde totul. 13. Așa ți-au spus
toți Rishii, divinul Rishi Narada, Asita, Devala și Vyasa; chiar tu însuți mi-o
spui. 14. Toate acestea le
socotesc adevărate pentru ca mi le-ai spus tu, o Keshava, căci nici zeii, nici
demonii Danava nu cunosc manifestarea ta. 15. Numai tu însuți te
cunoști pe tine, o Spirite Suprem, Creator al ființelor, Stăpân al ființelor,
Zeu al zeilor, Stăpân al lumii. 16. Trebuie să-mi
vorbești pe de-a întregul despre divinele întruchipări ale Naturii tale,
întruchipări prin care exiști, pătrunzând aceste lumi. 17. Cum aș cunoaște, o
yoghinule, chiar dacă aș medita mereu asupra ta, în care dintre formele
existenței tale te-as putea cuprinde cu mintea, o Bhagavat? 18. Vorbește mai mult,
cu de-amănuntul, o Janardana, despre forța magică și întruchiparea [ta], căci
nu mă satur ascultând nectarul nemuririi (amrita) [al vorbelor tale]. Bhagavat a spus: 19. Fie, îți voi vorbi
despre divinele întruchipari ale ființei mele, [numai] despre cele importante,
o cel mai bun dintre Kauravi, căci întinderea mea este fără sfârșit. 20. Eu sunt Sinele, o
Gudakesha, care sălășluiește în inima tuturor ființelor, eu sunt începutul,
mijlocul și sfârșitul tuturor ființelor. 21. Pentru zeii Aditya
{114 } eu sunt Vishnu; pentru luminatori, eu sunt Soarele
strălucitor; eu sunt Marici {115 } pentru Maruti {116 },
și Luna pentru stele. 22. Pentru Vede
eu sunt Saman {117%N117}, pentru zei - Vasava {118 },
pentru simțuri sunt simțul intern, și gândirea pentru ființe. 23. Pentru zeii Rudra
{119 } eu sunt Shamkara {120 }, pentru demonii Yaksha și
Rakshas eu sunt stăpânul bogațiilor {121 }, pentru zeii Vasu eu sunt
focul, pentru munți sunt Meru. 24. Să știi, o fiu al
lui Pritha, ca pentru preoți eu sunt cel dintâi - Brihaspati {122 },
- pentru conducătorii de oști sunt Skanda {123 }, pentru
ape sunt oceanul. 25. Pentru marii
Rishi, eu sunt Bhrigu {124 }, pentru cuvinte - silaba unica,
pentru sacrificii eu sunt sacrificiul rugăciunii, pentru munți - 26. Pentru toți
arborii sunt smochinul, Narada {125 } - pentru divinii Rishi,
Citraratha - pentru Gandharva {126 }, ascetul Kapila - pentru cei ce au atins desăvârșirea [spirituală] {127 }. 27. Pentru cai, să știi ca sunt Uccaihshravas {128 },
cel născut din nectarul nemuririi (amrita); pentru elefanții regali sunt
Airavata {129 }, pentru oameni - regele. 28. Pentru arme sunt
fulgerul, pentru vaci - vaca dorințelor; eu sunt Kandarpa {130 }
ce da sămânța vieții, pentru șerpi eu sunt Vasuki {131 }. 29. Pentru Naga {132 }
sunt Ananta {133 }, pentru ființele marii - Varuna, Aryaman {134 }
- pentru străbuni, Yama {135 } - pentru stăpâni. 30. Eu sunt Prahlada {136 }
pentru demonii Daitya, timpul - pentru cei ce țin
numărătoarea {137%N137}, pentru animalele sălbatice - leul, pentru
păsări - fiul lui Vinata {138 }. 31. Eu sunt vântul
pentru purificatori, Rama - pentru cei ce poartă armă,
Makara {139 } - pentru pești, fiica lui Jahnu {140 } - pentru apele curgătoare. 32. Creaturilor le
sunt început, sfârșit și mijloc, o Arjuna; cunoașterilor eu le sunt Cunoașterea
Sinelui Suprem, celor ce discuta [în controversă] eu le sunt doctrina
[adevărată]. 33. Literelor le sunt
A, cuvintelor compuse le sunt dvandva {141 }, eu sunt stăpânul
indestructibil, orânduitorul cu fața în toate părțile. 34. Eu sunt și moartea
care ia totul, și nașterea celor ce vor fi; între ce
este femeiesc {142%N142} eu sunt faima, frumusețea, vorba, ținerea de
minte, înțelepciunea, dârzenia și răbdarea, 35. Pentru Saman eu
sunt Marele Saman, gayatri {143 } - pentru metri, pentru luni -
Margashirsha {144%N144}, anotimpurilor le sunt primavara. 36. Celor ce înșeală
eu le sunt jocul de noroc, celor puternici - puterea, eu sunt biruința, eu sunt
neșovăirea, virtutea celor virtuoși. 37. Pentru Vrishni {145 }
eu sunt Vasudeva, pentru fiii lui Pandu - Dhananjaya, asceților le sunt Vyasa {146 },
poeților (kavi) le sunt Ushanas {147 } cel înțelept. 38. Celor ce supun [pe
alții] le sunt pedeapsa, doritorilor de mărire le sunt priceperea politică, eu
sunt tăcerea tainelor, Cunoașterea celor ce cunosc. 39. Sămânța tuturor
ființelor eu sunt, o Arjuna, căci nu există ființa mișcătoare sau nemișcătoare
care să existe fără de mine. 40. Căci nu există
capăt pentru întruchiparile mele divine, o tu cel ce-ți învingi dușmanii;
aceasta este, rostită de mine pe scurt, întinderea întruchiparilor mele. 41. Orice ființa aratoasă,
frumoasă sau puternică, să știi este puterea mea cuprinsă într-o farimă. 42. Dar, la ce bun, o
Arjuna, să le știi pe toate acestea? Eu stau sprijinind
întreaga aceasta lume cu o farimă [din mine]. Cartea a unsprezecea
numită VIZIUNEA CELUI CU
MULTE FORME Arjuna a spus: 1. Suprema vorba pe
care ai rostit-o, spre binele meu, numită taina Sinelui Suprem, mi-a alungat
toata tulburarea. 2. De la tine Cel cu
ochii ca frunza de lotus, am auzit în amanunt nașterea și pieirea ființelor, ca
și neclintită ta mareție. 3. Așa este, precum
mi-ai spus tu însuți Supremule Stăpân Divin; doresc să-ți văd forma ta de
Stăpân Divin, o Spirite Suprem. 4. De crezi ca e cu
puțință a fi văzut de mine, puternice Stăpân Divin peste yoga, atunci arată-mi
Sinele tău neclintit. Bhagavat a spus: 5. Privește, o fiu al
lui Pritha, formele-mi divine, cu sutele, cu miile, felurite, deosebite la
culoare și alcătuire. 6. Privește-i pe zeii
Aditya, pe Vasu, pe Rudra, pe cei doi Ashvini și pe Maruti; privește, o
Bharata, la multele minuni nevăzute încă. 7. Privește aici,
Gudakesha, în trupul meu stând la un loc întreaga lume, [tot] ce se mișcă și nu
se mișcă și orice altceva ai dori să vezi. 8. Tu nu mă poți însă
privi cu propria-ți vedere; îți dau vederea divină; privește la forța mea
magică divină! Sanjaya a spus: 9. Zicând acestea,
atunci, o rege, Hari, Marele Stăpân Divin peste yoga, i-a aratat fiului lui
Pritha suprema sa formă de Stăpân Divin: 10. Cu ochi și guri
nenumarate, cu nenumarate arătari uluitoare, cu nenumărate podoabe, cu
nenumarate arme cerești ridicate [spre amenințare], 11. Purtând ghirlande
și veșminte divine, uns cu balsamuri divine, întrupare a tuturor minunilor {148 },
zeu fără de sfârșit cu fața în toate părțile. 12. Dacă o mie de sori
s-ar ridica deodată pe cer, strălucirea lor ar fi asemenea strălucirii acestui
mare suflet (mahAtman). 13. Atunci a văzut
fiul lui Pandu întreaga lume fărămițată la nesfârșit, stând la un loc în trupul
zeului zeilor. 14. Atunci, pătruns de
uimire, cu parul zburlit, Dhananjaya plecându-și capul în fața zeului, cu
mâinile împreunate spre rugă, spuse: Arjuna a spus: 15. Vazând toți zeii
în trupul tău, o zeule, și feluritele ființe adunate, pe Brahman Stăpânul
așezat pe lotus, pe Rishi și pe toți serpii divini, 16. Te văd cu
nenumarate brațe, pântece, guri și ochi, pretutindeni forma nesfârșită; nici
sfârșitul, nici mijlocul și nici chiar începutul nu ți le văd, Stăpân al Lumii!
Formă a Lumii! 17. Purtând coroana,
ghioaga și disc, te văd, rug de lumină strălucind pretutindeni, greu de privit
pe de-a întregul, nemăsurată strălucire a soarelui-foc-arzator. 18. Tu trebuie să fii
cunoscut ca indestructibil, suprem, tu ești orînduitorul suprem al acestei
lumi, tu ești neclintitul pazitor al Legii eterne; ești pentru mine Spiritul
cel Vesnic. 19. Te văd fără
început, fără mijloc și fără sfârșit, putere nesfârșită, brațe nesfârșite;
drept ochi, Soarele și Luna; gura [ți-e] rug aprins și flacara ei încinge lumea
toată. 20. Întinderea dintre
pământ și cer este cuprinsă de tine singur, ca și toate zările; văzându-ți
forma ta uluitoare și groaznică, cele trei lumi sunt cutremurate, o Mare
Suflet. 21. Mulțimile de zei se
îndreaptă spre tine; unii speriați, cu mâinile împreunate rugator te preamaresc; spunând "Svasti" {149 }
mulțimile de Maharshi și de Siddha te laudă cu imnuri nenumărate. 22. Toți Rudra,
Aditya, Vasu, Sadhya, Vishvedeva, cei doi Ashvini, Maruții, toți Ushmapa {150 },
Gandharva, Yaksha, Asura și Siddha, toți te preamăresc uluiți. 23. Privindu-ți forma
ta imensa, cu multe guri și ochi, o tu cel cu brațul mare, cu multe brațe,
coapse și picioare, cu multe pântece, cu mulți colți îngrozitori, lumile sunt
cutremurate; la fel și eu. 24. Privindu-te pe
tine, care atingi cerul, luminat de nenumarate culori, cu gura larg cascata, cu
uriașii ochi aprinsi, cutremurat în adâncul ființei [mele] nu-mi capăt
stăpânirea și liniștea, o Vishnu. 25. Privind colții tăi îngrozitori și gurile tale ca focul Timpului de Apoi {151 },
nu [mai] știu [unde-s] zările, nu-mi găsesc loc de apărare; îndurare Stăpâne al
zeilor, adăpost al lumii! 26. Și toți acești fii
ai lui Dhritarashtra împreună cu mulțimea regilor pământeni, Bhishma, Drona și
fiul lui Suta cu capeteniile noastre de oști, 27. Se îndreaptă în
grabă spre gurile tale înfioratoare, cu dinți îngrozitori; unii, prinși între
dinți, se văd cu țestele sfărâmate. 28. Precum valurile
cele multe ale fluviilor curg numai spre ocean, așa și eroii din lumea
oamenilor intra în gurile tale care aruncă flăcări. 29. Precum spre
flacăra aprinsă fluturii merg în grabă, la pieire, așa merge în grabă și
omenirea spre gurile tale, la pieire. 30. Pe toți oamenii de
pretutindeni îi lingi, mistuindu-i cu flăcarile gurii tale; razele tale
fierbinți ard întreaga lume, umplând-o de strălucire, o Vishnu. 31. Spune-mi cine ești
Tu, forma îngrozitoare? Plecăciune Ție, Stăpâne al zeilor, îndurare! Vreau să
te cunosc pe tine, obârșie, că nu-ți înțeleg căile. Bhagavat a spus: 32. Eu sunt Timpul
[atot]puternic {152 }, distrugător de lumi, pus în
mișcare aici spre a trage lumea înapoi {153 }; chiar fără tine, ei tot nu vor
[mai] fi, luptători orânduiți în armate dușmane. 33. Ridică-te deci,
dobândește gloria; învingându-ți dușmanii, bucura-te de o domnie împlinită; ei
sunt de dinainte doboriți de mine; tu fii doar unealta, o Savyasacin {154 }. 34. Pe Drona, Bhishma,
Jayadratha, Karna ca și pe ceilalți oșteni eroi doboriți de mine, doboară-i, nu
șovăi! Luptă! Vei învinge dușmanii în bătalie. Sanjaya a spus: 35. Auzind aceste
vorbe ale lui Keshava, cel ce purta coroana, cu mâinile împreunate, tremurând,
salutându-l din nou pe Arjuna a spus: 36. Drept este,
Hrishikesha, ca de gloria ta se bucură lumea și năzuiește la dragostea ta, ca
[demonii] Rakshas, înspăimântați, fug în [cele patru] zări, ca mulțimea de
Siddha ți se închină. 37. Și de ce nu s-ar
închina, o Mare Suflet, întâiului făptuitor, mai mare chiar ca Brahman; Stăpâne
nesfârșit al zeilor, adapost al lumii, Tu ești indestructibil, Fiinta și
Neființa și Cel de dincolo {155 } [de ele]. 38. Tu ești obârșia
zeilor, Spiritul Începutului, Tu ești Supremul Orânduitor al acestei lumi, Tu
ești Cel ce cunoaște și [tot tu] Cel ce trebuie cunoscut, Supremul Lacaș; prin
Tine este desfășurat Totul, o Formă nesfârșită! 39. Tu ești Vayu,
Yama, Agni, Varuna, Luna, Prajapati, Tu ești Străbunul {156 };
închinăciune Ție! De o mie de ori, și încă închinăciune, închinăciune Ție! 40. Închinăciune Ție
de la Rasarit și de la Apus! Închinăciune Ție de pretutindeni, o Tu care ești
Totul; putere nesfârșita, tărie nemăsurată! Tu le împlinești pe toate, și așa
ești Totul. 41. Crezându-te un
prieten pe care [poți] să-l chemi, "o Krishna, o Yadava, o prietene",
necunoscător al mareției Tale, din ușurință sau din prieteșug, 42. De Te-am suparat
cu gluma pe când mergeam, stateam, ne odihneam sau mâncam, fie singuri, o
Achyuta, fie cu alții de fața, îți cer iertare, Ție celui de necuprins cu
mintea. 43. Tatăl lumii care
se mișcă și nu se mișcă, Tu ești; Tu ești obiectul adorării ei; ești
învățătorul și mai mult decât învățătorul; Tu nu ai seaman, cum ar fi un altul
mai presus de Tine? În cele trei lumi, ești putere fără seaman. 44. De aceea,
plecându-mi trupul spre rugăciune, Te implor pe Tine, Stăpâne preamărit;
trebuie să-mi ierți, precum tatțl - fiului, prietenul - prietenului, cel drag -
celei dragi. 45. Vazând cele
nemaivăzute încă, sunt înfiorat; mintea mi-e cutremurată de groază; îndurare
Stăpân al zeilor, adapost al lumii! Arata-mi doar forma Ta, o zeule. 46. Cu coroana, cu
ghioaga, cu disc în mână, doar așa vreau să Te vad; fii [iar] cu forma Ta cu
patru brațe, o Tu cel cu o mie de brațe, care iei toate formele. Bhagavat a spus: 47. Din îndurare, o
Arjuna, ți-am aratat prin puterea magiei mele forma-mi supremă făcuta din
lumină, întreagă, fără de sfârșit, cea a Începutului, de altul decât tine
nevăzută încă. 48. Nici prin Vede,
sacrificii, învățătura sau danii, și nici prin rituri sau asceze crunte, eu nu
pot fi văzut în această formă în lumea oamenilor de altul decât de tine, o erou
[al neamului] Kuru. 49. Sa nu ai frică și
mintea tulburată văzând această formă a mea atât de îngrozitoare; fără spaima,
cu inima voioasă, privește din nou la aceasta formă a mea! Sanjaya a spus: 50. Vorbindu-i astfel
lui Arjuna, Vasudeva și-a aratat din nou forma lui; Marele Suflet l-a liniștit
pe cel speriat, revenind la forma lui blândă. Arjuna a spus: 51. Văzându-ți această
formă omenească blândă o Janardana, acum mi-a revenit judecata, mi-am
redobândit firea. Bhagavat a spus: 52. Forma-mi cea greu
de văzut, tu ai văzut-o; însăși zeii năzuiesc mereu s-o vadă. 53. Nici prin Vede,
nici prin asceză, nici prin danii și prin sacrificiu, eu nu pot fi văzut precum
m-ai văzut tu. 54. Însă printr-o
dăruire unică, o Arjuna, eu pot fi cunoscut astfel, văzut cum sunt cu adevărat,
și cuprins, o tu care-ți distrugi dușmanii. 55. Cel care
săvârsește faptele întru mine, mă are pe mine ca ultim scop, dăruit mie, liber
de înlănțuire, fără ură pentru toate ființele, acela merge la mine, o fiu al
lui Pandu. Cartea a
douaspezecea numită YOGA DĂRUIRII DE
SINE Arjuna a spus: 1. Astfel, unii te
adora pe tine, mereu uniți, dăruiți, [iar] alții [îl adoră] pe Cel
Indestructibil și Nemanifestat; din aceștia care sunt cei mai pricepuți în
yoga? Bhagavat a spus: 2. Cei care
pătrunzând cu inima în mine mă adora mereu uniți, cu credință supremă, aceia
sunt socotiți de mine drept cei mai buni yoghini. 3. Însă cei care-l
adora pe Cel Indestructibil, cel Nenumit, Cel Nemanifestat, Cel
Atotpătrunzator, Cel ce nu poate fi gândit, Cel Neclintit, Cel Nemișcat, Cel
Încremenit, 4. Stăpânidu-și
totalitatea simțurilor, mereu cu mintea egală, dăruiți binelui tuturor
ființelor, aceia mă dobândesc. 5. Cei care-și
îndreaptă mintea asupra celui Nemanifestat au parte, pe deasupra, de nenumarate
greutăți, căci condiția de nemanifestare este cu greu
dobândită de cei ce au trup {157 }. 6. Cei care,
renunțând la toate faptele lor pentru mine, devotați mie, mă adora în timp ce
mediteaza la mine, printr-o yoga exclusivă, 7. Pentru ei, care au
pătruns cu gândirea în mine, eu sunt cel care îi scoate fără întârziere din
oceanul morții și al renașterilor (samsara). 8. Pune-ți în mine
inima ta; pătrunde în mine cu mintea ta; în mine vei locui după aceea {158 },
neîndoios. 9. De nu poti să-ți
aduni mintea neclintită în mine, atunci, O Dhananjaya, caută să mă dobândești
prin exercițiul yoga. 10. De nu ești în
stare nici de exercițiul yoga, dăruiește-mi mie faptele. De săvârsești toate
faptele avându-mă pe mine drept scop, vei obține desăvârșirea spirituală. 11. De nu ești în
stare să îndeplinești nici aceasta, atunci având sprijin în unirea cu mine,
săvârsește părăsirea fructului tuturor faptelor, stăpân pe sine. 12. Cunoașterea este mai bună decât exercițiul; concentrarea minții întrece
Cunoașterea; renunțarea la fructul [faptelor] întrece concentrarea minții {159 };
iar liniștea vine imediat după renunțare. 13. Fără să urască
nici o ființa, prietenos și milos, fără [să gândească] "al meu" și
"eu", același în durere sau bucurie, răbdător. 14. Mereu mulțumit,
yoghinul cu sinele stăpânit, care-și ține hotăririle, năzuind spre mine cu
inima și cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag. 15. Cel de care nu se
teme lumea și care nu se teme de lume, care este eliberat de zbuciumul
bucuriei, furiei și fricii, acela mi-e drag. 16. Nelegat [de nimic],
cinstit, priceput, străin de toate, din care a plecat suferința, renunțând să
treacă la orice faptă, cel care este dăruit mie, acela mi-e drag. 17. Cel care nu se
bucură, nu urăște, nu se supară, nu dorește, care renunță la bine și rau, cel
astfel dăruit, acela mi-e drag. 18. Același cu
dușmanii sau prietenii, ca și la cinste și dispreț, la frig și caldură, același
la fericire și durere, scapăt de înlănțuire, 19. Nepăsător la
insultă sau laudă, tăcut, mulțumit cu orice, fără casă, cu mintea neclintită,
dăruit mie - așa este omul drag [mie]. 20. Însă cei care
adora aceasta Lege nemuritoare, așa cum [ți-]a fost
spusă, credincioși, avându-mă pe mine drept ultim scop, dăruiți, aceia îmi sunt
foarte dragi. Cartea a
treisprezecea numită YOGA DISCRIMINĂRII
ÎNTRE NATURĂ ȘI SPIRIT Bhagavat a spus: 1. Trupul acesta, o
fiu al lui Kunti, este numit "câmp" {160 };
celui care îl cunoaște i se spune "cunoscător al câmpului". 2. Cunoscătorul
câmpului, să știi, eu sunt, în toate câmpurile, o Bharata; cunoașterea câmpului
și a cunoscătorului câmpului - pe aceasta o socotesc Cunoaștere. 3. Află de la mine,
pe scurt, ce este acest câmp, cu cine seamană și de unde vine, iar despre
celălalt [cunoscătorul câmpului], ce este și care-i este puterea. 4. A fost cântat de
multe ori în versuri {161 } felurite de fiecare Rishi, și
în cuvinte pline de temei și limpezi în Brahma-sutra {162 }. 5. Marile Elemente,
Eul, Mintea, Cel Nemanifestat, cele zece forțe și [încă] una {163 },
cele cinci pasuni ale simțurilor {164 }, 6. Dorința, ura, fericirea, durerea, corpul, gândirea {165 },
neclintirea - aceasta este, pe scurt spus, câmpul cu transformarile lui. 7. A nu fi mândru, a
nu fi prefăcut, nevătamarea, răbdarea, dreapta purtare, cinstirea învățătorului,
curația și statornicia, stăpânirea de sine, 8. Renunțarea la
obiectele simțurilor, lepadarea de sine, înțelegerea răului [care vine din]
naștere, moarte, bătrânețe și boala, 9. Desprins, nelegat
de copii, soție, casă și celelalte, mereu egal [în spirit], de se întimplă cele
dorite sau nedorite, 10. Mie, dăruire
neîntreruptă, printr-o yoga fără abatere, așezarea în locuri singuratice,
dezgust de a se aduna cu oamenii, 11. Continua
Cunoaștere a Sinelui Suprem, înțelegerea rostului cunoașterii adevărului {166 }
- aceasta este Cunoașterea; ceea ce este altfel decât
aceasta se numește necunoaștere. 12. Îți voi dezvălui
obiectul Cunoașterii, pe care cunoscându-l se dobândește nemurirea; este
supremul Brahman, fără de început, despre care se spune ca nu este nici Fiinta,
nici Neființa. 13. El are
pretutindeni mâini și picioare; pretutindeni ochi, capete și fețe; pretutindeni
are urechi; se află în lume, învăluind totul {167 }. 14. Părând {168 }
a avea însușirile tuturor simțurilor, el este lipsit
[totuși] de toate simțurile; este desprins și susține totul; lipsit de
Tendințe, are [totuși] parte de Tendințe. 15. Înăuntrul și în
afara ființelor, mișcător și nemișcător, este de necunoscut din cauza
subtilității [sale]; când este aproape este departe. 16. Neîmpărțit,
sălășluiește în ființe ca și cum [ar fi] împărțit; el trebuie cunoscut drept
cel ce susține ființele, drept cel ce le distruge, drept cel ce le creează. 17. I se spune
strălucirea strălucirilor, cel de dincolo de tenebre, Cunoaștere și obiect al
Cunoașterii, cel ce se dobândește prin Cunoaștere, cel ce stă în inima Totului. 18. Ti-am vorbit pe scurt
de câmp, de Cunoaștere, de obiectul Cunoașterii; cel dăruit mie, știind
[aceasta], se apropie de ființa mea. 19. Natura și
Spiritul, să știi, sunt ambele fără de început; transformarile și Tendințele,
să știi, se nasc din Natură. 20. Dacă există efect,
instrument și făptuitor, cauza lor se numește Natura; dacă cineva are parte de
bucurii și de dureri, cauza se numește Spirit. 21. Spiritul care stă
în Natura ia parte la Tendințele născute din Natura; înlănțuirea lui de
Tendințe este cauza nașterii dintr-o matcă bună sau rea. 22. "Cel care
privește", "cel care hotaraște", "cel care suporta",
"cel care are parte", "Marele Stăpân Divin", "Sinele
Suprem" - așa este numit Spiritul Suprem în acest trup. 23. Cel care cunoaște
astfel Spiritul și Natura împreună cu Tendințele, oricum ar trăi, nu se mai
naște din nou. 24. Unii, cu ajutorul
meditației, văd ei însiși Sinele în sinea lor; alții, prin Samkhya și Yoga, iar
alții prin yoga faptei. 25. Unii,
necunoscându-l astfel, îl adoră din auzite de la alții; chiar și aceștia trec
dincolo de moarte, având drept ultim scop învățătura revelată. 26. Ori de câte ori se
naște o ființa mișcătoare sau nemișcătoare, să știi, este din cauza unirii
cunoscătorului câmpului cu câmpul, o tu, [cel puternic ca un] taur [printre]
Bharata. 27. Cel care-l vede pe
Supremul Stăpân Divin sălășuind la fel în toate ființele, nepieritor când
acestea pier, acela este cel care vede. 28. Căci dacă-l vede
pe Stăpânul Divin sălășluind la fel pretutindeni, nu-și lovește singur Sinele {169 },
și ajunge astfel la condiția supremă. 29. Cel care vede ca
pretutindeni toate faptele sunt îndeplinite de Natură, și ca Sinele este
nefăptuitor, acela este cel care vede. 30. Când descoperă că
diversitatea ființelor este Unitate, și că numai aceasta se fărămițează, atunci
se apropie de Brahman. 31. Fiind fără de
început și lipsit de Tendințe, Sinele Suprem este neclintit; deși sălășluiește
în corp, o fiu al lui Kunti, el nu făptuiește și nu este întinat. 32. Precum eterul
omniprezent nu este întinat din cauza subtilității sale, așa și Sinele care
sălășluiește pretutindeni în trup, nu este intinat. 33. Precum soarele
luminează singur întreaga lume, tot așa și stăpânul câmpului luminează întregul
câmp, o Bharata. 34. Cei care prin
ochiul cunoașterii au văzut astfel deosebirea dintre câmp și cunoscătorul
câmpului, [precum] și eliberarea ființelor de Natura, ajung la Cel Suprem. Cartea a
patrusprezecea numită YOGA DEOSEBIRII
CELOR TREI TENDINȚE Bhagavat a spus: 1. Îți voi dezvălui
mai departe suprema și cea mai desăvârșită Cunoaștere dintre Cunoașteri, pe
care cunoscând-o, asceții toți au ajuns, de aici {170 }, la suprema desăvârșire
spirituală. 2. Luând sprijin în
această Cunoaștere, au devenit asemenea mie; la creația Lumii, nu se mai nasc,
și la topirea ei, nu se tem. 3. Matca mea este
Marele Brahman; în el pun eu saminta; din el se nasc toate ființele, o Bharata. 4. Trupurilor care se
nasc din orice matca, o fiu al lui Kunti, lor, Marele Brahman le este matca,
[iar] eu, tatăl care dă saminta. 5. Sattva, rajas
și tamas sunt Tendințele născute din Natura; ele înlănțuie în trup, o tu
cel cu brațul mare, pe neclintitul întrupat. 6. Între acestea, sattva
fiind fără de pată, este lumina și ne-chin; ea înlănțuie prin legătura
fericirii și prin legătura cunoașterii. 7. Rajas, să
știi, are pasiunea ca esența, se naște din sete și legătura; ea înlănțuie, o
fiu al lui Kunti, pe cel întrupat, prin legătura faptei. 8. Tamas, să
știi, este necunoașterea, este tulburarea minții, a tot ce este întrupat; ea
înlănțuie prin delăsare, lene și somn, o Bharata. 9. Sattva
leagă de fericire, rajas - de acțiune, o Bharata; tamas însă,
învăluind Cunoașterea, leagă de delăsare. 10. Sattva
apare învingând pe rajas și tamas, o Bharata; rajas
[învingând] pe sattva și tamas, iar tamas învingând pe sattva
și rajas. 11. Când lumina,
Cunoașterea, ia naștere în toate portile {171 }
acestui trup, atunci să se știe ca sattva a sporit. 12. Năzuința vie,
activitatea, trecerea la fapte, neliniștea, dorința, ele se nasc când sporește rajas,
o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata. 13. Întunecarea și
neactivitatea, delăsarea și întunecarea minții, ele se nasc când sporeste tamas,
o bucurie a neamului Kuru. 14. Dacă sattva
este sporit când moare omul, atunci el merge spre lumile nepătate ale celei mai
înalte Cunoașteri. 15. Dacă rajas [este
sporit] când moare omul, el renaște printre cei legați de faptă; dacă tamas
[este sporit] când moare omul, el renaște în matca unei [ființe] cu mintea
tulburată. 16. Despre fructul
fără pată al unei fapte bune se spune că ține de sattva; însă fructul
lui rajas este suferința, fructul lui tamas - necunoașterea. 17. Din sattva
se naște Cunoașterea, din rajas nazuința vie; delăsarea și tulburarea
minții vin din tamas, la fel ca și necunoașterea. 18. Cei care se află
în sattva merg în sus; cei care țin de rajas stau la mijloc; cei
care stau sub acțiunea ultimei dintre Tendințe, cei care țin de tamas,
merg în jos. 19. Când cel care vede
își da seama ca nu e alt făptuitor decât Tendințele, și-l cunoaște pe cel de
dincolo de Tendințe, acela se apropie de ființa mea. 20. Cel întrupat
trecând dincolo de aceste trei Tendințe care sunt originea trupului, eliberat
de naștere, moarte, bătrânețe și durere, dobândește nemurirea. Arjuna a spus: 21. După ce semne este
[recunoscut] cel trecut de cele trei Tendințe, Stăpâne? În
cel fel se poartă și cum
trece dincolo de aceste trei Tendințe? Bhagavat a spus: 22. El nu urăște
lumina, activitatea și tulburarea minții; el nu le doreste, o fiu al lui Pandu,
nici când se arată, nici când pier. 23. Cel care stând ca
un străin nu este clintit de Tendințe, cel care își zice numai "Tendințele
acționează", care se țintuiește și nu se clintește, 24. Același în
suferință și fericire, mulțumit, [privind] la fel la un bulgăre de pământ,
piatră sau aur, nepăsător la ce-i plăcut și neplăcut, neclintit, nepăsător la
defaimare și laudă, 25. Nepăsător la
cinstire și dispreț, nepăsător de-i cineva prieten sau dușman, renunțând să treacă la orice faptă, despre acesta se spune că a trecut
de Tendințe. 26. Cel care mă
cinstește cu yoga dăruirii, fără abatere, acela trecând dincolo de aceste
Tendințe, poate să devină una cu Brahman. 27. Eu sunt temelia
lui Brahman cel nemuritor și neclintit, a Legii eterne și a fericirii depline. Cartea a
cincisprezecea numită YOGA SPIRITULUI
SUPREM Bhagavat a spus: 1. Se spune ca există
un smochin etern, cu rădăcina în sus și crengile în jos, ale cărui 2. Crengile sale se
întind în jos și în sus; crescute din Tendințe au drept
mlădițe obiectul simțurilor; rădăcinile care coboară în jos sunt legate de
fapte în lumea oamenilor {172 }. 3. De aici {173 }
nu i se vede forma, nici capătul, nici începutul și nici cât ține; tăind acest
smochin cu rădăcini adânci, cu securea puternică a desprinderii [de lume], 4. Trebuie aflat
tărâmul de unde cei plecați nu se mai întorc. Către acest Spirit al Începutului
mă îndrept, de unde a izbucnit stravechea mișcare. 5. Cei fără mândrie
și tulburare a minții, care au învins păcatul înlănțuirii, mereu [îndreptați]
asupra Sinelui Suprem, cu dorințele stinse, eliberați de dualitatea numită
fericire-durere, merg fără să rătăcească, spre acest tărâm neclintit. 6. Pe acesta nu-l
luminează nici Soarele, nici Luna, nici focul; de unde plecând nu te mai
întorci, acela este lăcașul meu suprem. 7. O parte a mea, devenită
viața în lumea celor vii, târăște necontenit [după sine] simțurile care, cu cel
intern, sunt șase, și care se află în Natură; 8. De capătă un corp sau chiar de-l părăsește, Stăpânul luându-le, merge
cu ele {174 }, așa precum vântul cu parfumurile din lăcașul
[lor]. 9. Prin stăpânirea
auzului, văzului, tactului, gustului, mirosului ca și a simțului intern, el
ajunge la obiectele simțurilor. 10. Cei cu mintea
tulburată nu-l văd când pleacă [din trup] sau stă [în trup] sau când legat de
Tendințe ia parte la viața; îl văd cei care au ochiul Cunoașterii. 11. Yoghinii care se
străduiesc, îl văd stând în sinea lui; cei nedesăvârșiti, lipsiți de gândire,
chiar dacă se străduiesc, nu-l văd. 12. Strălucirea
plecată din Soare, care luminează întreaga lume, cea din Lună și din foc -
strălucirea aceasta, să știi, a mea este. 13. Pătrunzând în
pământ, susțin toate ființele prin forța [mea]; eu hrănesc ierburile toate,
când devin Soma, esența sevelor. 14. Devenind [focul] Vaishvanara {175 }
care sălășluiește în trupul viețuitoarelor, împreună cu suflurile inspirator și
expirator, eu coc hrana cea de patru feluri. 15. Eu sunt așezat în
inima Totului; de la mine [vin] ținerea de minte, Cunoașterea și ce-i opus
[lor], eu sunt cel pe care-l dezvăluie toate Vedele {176 },
eu sunt cel ce-a făcut Vedanta {177 }, și numai eu sunt cel ce
cunoaște Vedele. 16. În lume există
două Spirite, cel destructibil și cel indestructibil; cel destructibil este una
cu toate ființele, celui indestructibil i se spune cel neclintit. 17. Există însă un alt
Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem - care, pătrunzând cele trei
lumi, le susține - Stăpânul Divin neclintit. 18. Deoarece sunt
dincolo de cel destructibil, și mai presus chiar de cel indestructibil, de
aceea sunt cunoscut în lume și în Vede ca Spirit Suprem. 19. Cel care mă
cunoște astfel, fără tulburarea minții, ca Spirit Suprem, [numai] acel a toate
cunoscător mi se dăruiește cu întreaga ființă, o Bharata. 20. Astfel, [ți-]am spus învățătura cea mai tainică, o tu cel fără de pată;
înțelegând-o, devii înțelept și ești cu datoria împlinită, o Bharata. Cartea a
șasesprezecea numită YOGA DEOSEBIRII
DINTRE STAREA DIVINĂ ȘI CEA DEMONICĂ Bhagavat a spus: 1. Lipsa de frică,
curația inimii, statornicia în Cunoaștere și yoga, dăruirea, înfrânarea,
sacrificiul, învățătura, asceza, dreapta purtare, 2. Nevătamarea,
adevărul, lipsa mâniei, renunțarea, liniștea, neclevetirea, mila pentru
viețuitoare, nerâvnirea, blândețea, sfioșenia, cumpătarea, 3. Tăria, iertarea,
hotărârea, curația, ne-dușmania, ne-mândria sunt ale acelui născut pentru o
stare divină, o Bharata! 4. Fățărnicia,
disprețul și mândria, mânia și asprimea, ca și necunoașterea sunt ale celui
născut pentru o stare demonică. 5. Starea divină, se
știe, duce la eliberare; cea demonică duce la înlănțuire; nu fi îndurerat, ești
născut pentru o stare divină, o fiu al lui Pandu. 6. Există două
plăsmuiri ale ființelor în aceasta lume; cea divina și cea demonică. Pe cea
divină ți-am dezvăluit-o cu de-amanuntul; ascult-o, o fiu al lui Pritha, pe cea
demonică. 7. Oamenii demonici
nu cunosc nici activitatea, nici inactivitatea; în ei nu există nici curație,
nici regulă în purtare, nici adevăr. 8. Aceștia spun ca
lumea este fără adevăr, fără bază, fără stăpân, născută fără înlănțuire
[cauzală], având dorința drept temei; ce altceva? {178 } 9. Sprijinindu-se pe
aceasta părere, cei care și-au pierdut Sinele, puțini la minte, crunți la fapte
și răufacatori, se nasc spre distrugerea lumii. 10. Dedați dorințelor
ce nu pot fi împlinite, plini de fățărnicie, mândrie și dispreț, luând din cauza
tulburării minții apucături rele, iscă deprinderi josnice. 11. Cuprinși de
nenumărate griji ce sfirșesc o data cu moartea, având mai presus de toate
dorințele și bucuria cărnii, încredințati ca asta e totul, 12. Înlanțuiți de sute
de năzuinti, stăpâniți de dorință și mânie, doresc să strângă bogății [pe cai]
nedrepte, pentru a-și împlini poftele. 13. "Azi am
dobândit aceasta", "îmi voi împlini această dorință",
"acest bun este și acela va fi altă dată al meu", 14. "Acest dușman
l-am doborât și-i voi doborî și pe ceilalți", "Stăpânul Divin eu
sunt", "am parte de bucurii, mă împlinesc, sunt puternic,
fericit". 15. "Sunt bogat,
de neam nobil, cine mai este ca mine?", "Voi pune să se facă
sacrificii, voi face danii, mă voi bucura", așa gândesc cei tulburați de
necunoaștere. 16. Bântuiți de
nenumărate gânduri, învăluiți în plasa tulburării minții, prinși de împlinirea
poftelor, cad în infernul cel necurat. 17. Plini de sine,
vanitoși, plini de mândria averii și de dispreț, sacrifică doar cu numele, cu
fațarnicie, nu după cum este rânduit. 18. Sprijiniți pe
egoism, forță, dispreț, dorință și mânie, mă urăsc în corpul lor și al
celorlalți, pismuitori. 19. Pe acești haini
cruzi, cei mai josnici dintre oameni, pe acești uriți la chip, în
[nenumăratele] renașteri (samsara) îi arunc mereu numai în matci
demonice. 20. Acești rătăciți,
intrați în matca demonică, din naștere în naștere, nedobândindu-mă pe mine, o
fiu al lui Kunti, merg spre treapta cea mai de jos {179 }. 21. Întreita este
aceasta poarta a infernului în care se pierde Sinele: dorință, ură și pofta; să
fie lepădate, deci acestea trei. 22. Omul care s-a
eliberat de cele trei porți ale întunericului, o fiu al lui Kunti, merge spre
propriul sau bine, și ajunge la condiția supremă. 23. Cel care
lepădându-se de ce-i rânduit în Shastra {180 } merge după bunul sau plac, nu
dobândește nici desăvârșirea spirituală, nici fericirea și nici condiția
supremă. 24. De aceea, Shastra
să-ți fie canonul când hotaraști ce trebuie și ce nu
trebuie făcut; cunoscând fapta cuprinsă în rânduielile din Shastra, tu
trebuie să o îndeplinești aici {181 }. Cartea a
șaptesprezecea numită YOGA DEOSEBIRII
CELOR TREI CREDINȚE Arjuna a spus: 1. Cei care,
lepădându-se de ce-i rânduit în Shastra, sacrifică pătrunși de credință,
în ce stare se alfă, o Bhagavat a spus: 2. Credința celor întrupați
este de trei feluri, născută din firea [fiecăruia]; ea ține se sattva, rajas
și tamas; ascult-o: 3. Credința
fiecăruia, o Bharata, este pe masura firii sale; omul este făcut din credința
[lui]; cum îi este credința așa este și el. 4. Cei ce tin de sattva
sacrifică zeilor; cei ce tin de rajas [sacrifică demonilor] Yaksha și
Rakshas, iar cei ce tin de tamas, celor plecați (preta) și
stafiilor (bhuta). 5. Oamenii care
săvârșesc asceze crunte, nerânduite în Shastra, cuprinși de fațarnicie
și egoism, stăpâniți de dorință, patimă și violență, 6. Cei fără minte,
care vlăguiesc mulțimea elementelor {182 } în trup, și chiar pe mine cel
care sălășluiesc în mijlocul trupului - aceștia să-i știi, au îndemnuri
demonice. 7. Hrana ce place
tuturor este de trei feluri; la fel și sacrificiul, asceza și dania; asculta
deosebirea dintre ele: 8. Bucatele care
sporesc viața, vioiciunea, puterea, sanatatea, fericirea și bucuria - cele
gustoase, cu ulei, care nu se strică, plăcute - le plac celor ce tin de sattva. 9. Bucatele amare,
acre, sărate, prea fierbinți, iuți, fără gust, care ard - plăcute celor ce țin
de rajas - sunt dătătoare de suferință, suparare și boală. 10. Stătută, cu gust
pierdut, rău mirositoare, stricată, resturi nepotrivite pentru sacrificiu - așa
este mâncarea ce place celor ce țin de tamas. 11. Sacrificiul
statornicit de canoane, care este făcut de cei ce nu-[i] doresc fructul, cu
mintea concentrată [spunându-și] "trebuie adus sacrificiul", [acest
sacrificiu] ține de sattva. 12. Însă, de se
sacrifică în vederea fructului [său], și mai mult, din fățărnicie, acest
sacrificiu, să știi, o Bharata ține de rajas. 13. Sacrificiul care
nu este rânduit, în care nu se dau bucate, lipsit de mantra, fără
răsplată pentru preot, lipsit de credința - se spune că ține de tamas. 14. Adorarea zeilor, a
celor născuți de două ori, a învățătorilor {183 } și a înțelepților, curația sufletească,
cinstea, castitatea, nevătămarea - [iată ce] se
numește asceza trupului {184 }. 15. Cuvântul care nu
tulbură, adevărat, plăcut și prietenos, recitarea Vedelor - iată ce se
numește asceza cuvântului. 16. Seninatatea
minții, blândețea, tăcerea, stăpânirea de sine, curația inimi - iată ce se
numește asceza minții. 17. Acestei întreite
asceze, săvârșită cu credință neîntrecută, de oamenii care practică yoga, care
nu doresc fructul acțiunilor, i se spune că ține de sattva. 18. Despre asceza
săvârșită cu fățărnicie pentru a dobândi cinstire și adorare se spune aici că
ține de rajas; [ea este] trecătoare, nestatornică. 19. Ascezei care este
făcută sub stăpânirea tulburării minții, prin chinuirea propriei ființe sau
pentru distrugerea alteia, i se spune că ține de tamas. 20. Daniei, care este
săvârșită cu gândul "trebuie dat", care nu-i spre folos, la vreme și
loc [potrivite], când [primitorul] este un vas ales {185 },
i se spune că ține de sattva. 21. Și dacă dania este
făcută spre folos, urmărind fructul cu de-a sila, i se spune că ține de rajas. 22. Daniei, făcută la
loc și vreme nepotrivite, unora care nu sunt vase alese, fără cinstire și cu
dispreț, i se spune că ține de tamas. 23. S-a spus ca "AUM
TAT SAT" {186 } este
întreitul nume al lui Brahman. Prin el au fost rânduite, în Vremea Începutului,
Brahmanele, Vedele și sacrificiile. 24. De aceea, totdeauna,
se trece la înfăptuirea sacrificiilor, daniilor și ascezelor cuprinse în
canoane, de către cei care învăța Veda, rostindu-se [mai întâi silaba] AUM. 25. Cei care doresc
eliberarea trec la înfăptuirea feluritelor sacrificii și asceze, ca și la înfăptuirea
daniilor carora nu le doresc fructul, rostind mai întâi [cuvântul] tat. 26. Cuvântul sat
este folosit pentru ceea ce există și pentru ceea ce este bun; cuvântul sat
se folosește de asemenea, o fiu al lui Pritha, pentru riturile rânduite. 27. I se spune sat
statorniciei în sacrificiu, în asceză sau în danie, la fel ca și faptei care
năzuiește spre acestea. 28. La ceea ce este făcut cu necredința, fie ofranda, danie sau asceza,
i se spune asat {187 }, o fiu al lui Pritha; aceasta
nu există nici aici, nici dincolo {188 }. Cartea a
optsprezecea numită YOGA RENUNȚĂRII ȘI A
ELIBERĂRII Arjuna a spus: 1. Vreau să cunosc, o
Hrishikesha, o tu cel cu brațul mare, învingator [al demonului] Keshi, ce este
renunțarea și lepadarea, pe fiecare în parte. Bhagavat a spus: 2. Poeții știu ca
renunțarea e părăsirea faptelor născute din dorință și clarvăzătorii spun că
lepădarea este părăsirea tuturor fructelor faptelor. 3. "Trebuie
lepădată ca un păcat", așa spun unii înțelepți despre faptă;
"sacrificiul, dania și asceza sunt fapta care nu trebuie părăsită",
spun alții. 4. Ascultă parerea
mea cea adevărată despre lepădare, o cel mai bun dintre Bharata, o tu cel [ca
un] tigru [printre] oameni; lepădarea este știută ca fiind de trei feluri: 5. Sacrificiul, dania
și asceza sunt fapta care nu trebuie lepădată; ele trebuie îndeplinite;
sacrificiul, dania și asceza sunt mijloace de purificare a celor înțelepți. 6. Aceste fapte
trebuie îndeplinite, lepădând legătura fața de fructele [lor]; aceasta este, o
fiu al lui Pritha, parerea mea cea supremă. 7. Renuntarea la
fapta rânduită nu este cuvenită; lepădarea acesteia din cauza tulburării minții
este știută că ține de tamas. 8. Dacă de frica
chinurilor trupești, s-ar lepada fapta, spunându-se "este durere",
s-ar săvârși o lepădare ce ține de rajas; nu astfel se dobândește
fructul lepădării. 9. Dacă fapta
rânduită, o Arjuna, se îndeplinește spunându-se "trebuie făcută",
lepădând înlănțuirea [fața de ea], precum și de fructul [ei], această lepădare
este socotită că ține de sattva. 10. Cel care s-a
lepădat, pătruns de sattva, acel înțelept care a tăiat îndoiala, nu
urăște fapta care nu-i pe plac și nu se leapădă de fapta care-i pe plac. 11. Însă cel ce poarta
trup nu poate să se lepede de toate faptele; cel care se leapădă de fructul
faptelor, numai aceluia i se spune ca se leapădă. 12. Nedorit, dorit și
amestecat, [așa] este [în lumea de] dincolo întreitul fruct al faptelor pentru
cei care nu se leapădă; însă niciodată pentru cei care renunță. 13. Află de la mine, o
tu cel cu brațul mare, cele cinci cauze care duc la îndeplinirea tuturor
faptelor, precum sunt spuse în învățătura Samkhya: 14. Temelia {189 },
făptuitorul, fiecare instrument {190 } în parte, cu diversele
activitați speciale, și ceea ce-i divin {191 } al cincilea. 15. La orice fapta la
care trece omul cu trupul, cu cuvântul sau cu gândul, fie ea cuvenită sau
necuvenită, cauzele ei sunt acestea cinci. 16. Așa fiind, cel
care, din cauza minții sale necoapte, vede în Sine singurul făptuitor, acest om
greu la minte nu vede. 17. Cel a cărui
gândire nu este stăpânită de egoism, a cărui minte nu se întinează, ucigându-i
chiar pe toți acești oameni, el [totuși] nu ucide și nu este înlănțuit. 18. Cunoașterea,
obiectul Cunoașterii și cel care cunoaște sunt cele trei imbolduri la fapta;
instrumentul, obiectul și făptuitorul sunt cele trei părți ale făptuirii. 19. Cunoașterea, fapta
și făptuitorul sunt de trei feluri, împărțite după [cele trei] Tendințe - așa
se spune în învățătura despre cele trei Tendințe; ascultă cum sunt acestea cu
adevărat: 20. Cunoașterea prin
care vezi în toate ființele o singură existență neclintită, neîmpărțită în
[cele] ce-s împărțite - să știi, ea ține de sattva. 21. Cunoașterea care prin
separare vede în toate ființele existente deosebite, de diferite feluri - acea
Cunoaștere, să știi, ține de rajas. 22. Despre
[cunoașterea] care este legata de un singur efect ca și cum ar fi totul,
lipsită de temei, lipsită de adevărul lucrurilor și strâmtă - despre ea se
spune că ține de tamas. 23. Fapta rânduită,
lipsită de înlănțuire, împlinită fără dorință sau ură de cel care nu-i dorește
fructul - se spune că ține de sattva. 24. Însă despre fapta
care este îndeplinită cu multă strădanie de cel care nazuiește la obiectul
dorinței sau cu egoism - se spune că ține de rajas. 25. Faptei care din
cauza tulburării minții nu ține seama de urmari, pierderi, vătămare și de ce-i
cu puțință - i se spune că ține de tamas. 26. Făptuitorului
eliberat de înlănțuire, care nu spune "eu", plin de staruință și
hotărire, același în reușita și nereușită - i se spune că ține de sattva. 27. Făptuitorul care
năzuiește spre fructul acțiunilor, patimaș, violent din fire, impur, stăpânit
de bucurie și întristare - este știut că ține de rajas. 28. Făptuitorului cu
mintea împrăștiată, necioplită, vanitos, prefăcut, necinstit, lăsător,
descumpănit și nehotărit - i se spune că ține de tamas. 29. Asculta, o
Dhananjaya, întreita împărțire a minții și a stăruinții [făcută] după [cele
trei] Tendințe, pe care ți-o dezvălui în întregime și pentru fiecare în parte: 30. Mintea care
cunoaște ce-i activitatea și inactivitatea, ce trebuie și ce nu trebuie
infăptuit, frica și lipsa fricii, înlănțuirea și eliberarea - acea [minte], o
fiu al lui Pritha, ține de sattva. 31. Mintea care nu-și
da seama de ce-i Lege și nelege, de ce trebuie și nu trebuie făcut, aceasta
înțelegere, o fiu al lui Pritha, ține de rajas. 32. Cea care,
învăluită în întunecime, socotește nelegiuirea drept Lege, și toate lucrurile
pe de-a-ndoaselea - acea minte, o fiu al lui Pritha, ține de tamas. 33. Stăruința care,
prin yoga statornica, înfrânează simțul intern, suflurile vitale și simțurile -
acea stăruință ține de sattva. 34. Stăruința, o
Arjuna, cu care cel ce urmărește fructul [faptelor] păstrează după împrejurare
[și] Legea și obiectele plăcerilor - acea [stăruință], o fiu al lui Pritha,
ține de rajas. 35. Stăruința cu care
cel greu de minte, care nu leapădă somnul, frica, întristarea, descumpanirea și
mândria {192 } - acea [stăruință], o fiu al lui Pritha, ține de tamas. 36. Acum ascultă de la
mine, o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata, despre întreita fericire
de care [omul] se bucură prin exercițiu repetat și în care ajunge la capătul
durerii, 37. Cea care la
început este ca otrava, la sfârșit ca nectarul nemuririi (amrita), care
se naște din lumina Cunoașterii Sinelui - ei i se spune că ține de sattva. 38. Fericirii
[născute] din contactul simțurilor cu obiectul lor, care la început este ca
nectarul nemuririi (amrta), iar la sfârșit ca otravă - i se spune că
ține de rajas. 39. Fericirii care de
la început și pină la urmă este o tulburare a Sinelui, născută din somn,
delăsare și nepăsare - i se spune că ține de tamas. 40. Nu există pe
pământ sau în cer, printre zei, vreo faptură care să fie eliberată de aceste
trei Tendințe născute din Natură. 41. Pentru brahmani, kshatriya,
vaishya și shudra, datoriile, o tu care-ți distrugi dușmanii,
sunt împărțite după Tendințele născute din firea fiecăruia. 42. Liniștea,
stăpânirea de sine, asceza, puritatea, răbdarea, dreapta purtare, Cunoașterea,
înțelegerea și credința - aceasta-i datoria brahmanului, născuta în firea lui. 43. Bărbăția, forța,
neclintirea și îndemânarea, ca și nedarea înapoi în luptă, dăruirea, faptul de
a fi rege - aceasta-i datoria unui kshatriya, născuta în firea lui. 44. Munca ogoarelor,
creșterea vitelor și negoțul - iată datoria unui vaishya, născută în
firea lui; datoria unui shudra născută în firea lui, este de a-i sluji
[pe ceilalți]. 45. Îndrăgindu-și
propria să datorie, omul își atinge desăvârșirea. Află cum își dobândește
desăvârșirea cel care își îndrăgește propria să datorie: 46. Cinstind prin
ofranda faptelor sale proprii pe Cel de la care au pornit toate, de către care
acest Tot a fost desfășurat, omul dobândește desăvârșirea. 47. Mai bună este
Legea proprie (svadharma), [deși] imperfectă decât o lege straină corect
îndeplinită; înfăptuind ceea ce ține de firea lui, [omul] nu-și atrage păcatul. 48. Nu trebuie să te lepezi, o fiu al lui Kunti, de fapta cu care te-ai
născut {193 }, fie ea cu păcat; orice fapta la care ai trece este
învăluită de păcat, precum focul de fum. 49. Cel cu mintea
desprinsă, oricând stăpân pe sine, pe care l-a părăsit dorință, ajunge prin
asceză la suprema desăvârșire a nefăptuirii. 50. O fiu al lui
Kunti, află de la mine, pe scurt, suprema treaptă a Cunoașterii: cum dobândind
desăvârșirea, îl dobândești și pe Brahman. 51. Cel înzestrat cu o
minte limpede și cu stăruința, care se înfrinează lepădându-se de sunet și de
celelalte obiecte ale simțurilor, care renunța la patimă și ură, 52. Cel care stă
într-un loc singuratic, mănâcă puțin, își stăpânește cuvântul, trupul și
mintea, mereu absorbit în concentrația yoga, pătruns de renunțare, 53. Lepădându-se de
egoism, violență, mândrie, dorință și ură, de bunuri lumești, cel lipsit de
[gândul] "al meu" liniștit, el poate să ajungă una cu Brahman. 54. Ajuns una cu
Brahman, cu Sinele iluminat, nu se întristează și nu dorește, același cu toate
ființele, dobândește suprema dăruire către mine. 55. Prin dăruire mă recunoaște
ce și cum sunt într-adevăr; cunoscându-mă cum sunt într-adevăr, intră atunci de
îndată în mine. 56. Oricare ar fi
faptele pe care le-ar savârși, oricând, luând sprijin în mine, dobândește, prin
îndurarea mea, tărâmul cel veșnic și neclintit. 57. Lepădând în gând
toate faptele în mine, avându-mă ca ultim scop, luând sprijin în yoga
cunoașterii, fii mereu cu gândul la mine! 58. Cu mintea la mine,
vei trece, prin îndurarea mea, peste toate impasurile; dacă însă, din cauza
egoismului, nu vei asculta [povața mea], te vei pierde. 59. Dacă
sprijinindu-te [doar] pe egoismul tau, gândești "nu voi lupta",
zadarnică îți este hotărirea; Natura ta te va sili. 60. Ețti legat de
fapta născută din firea ta, o fiu al lui Kunti; ceea ce, din cauza tulburării
minții, nu dorești să făptuiești, vei făptui silit. 61. Stăpânul Divin stă
în lăcașul din inima tuturor ființelor, o Arjuna, și mișcă prin magia lui toate
ființele [ca] trase de sfori. 62. La el să cauți
adapost, cu toata ființa ta, o Bharata. Prin îndurarea lui vei dobândi liniștea
suprema, locul cel veșnic. 63. Astfel, ți-am
împartașit Cunoașterea, care-i mai tainică decât [orice] taină; cercetând-o pe
de-a întregul, fă cum vrei! 64. Ascultă, încă o
data, supremul meu cuvânt, cel mai tainic dintre toate; mi-ești foarte drag,
și-ți voi spune ce-ți e spre bine. 65. Fii cu mintea la
mine, dăruit mie, sacrifică-mi mie, cinstește-mă pe mine; la mine vei veni, da,
ți-o făgăduiesc, mi-ești drag. 66. Lepădând toate
Legile, vino la mine, singur adapost; de toate păcatele eu te voi mântui; lasă
întristarea! 67. Acest [cuvânt] nu
trebuie împartașit vreodată celui care nu e ascet, nu-i dăruit, care nu-i în
ascultare, care cârtește împotriva-mi. 68. Cel care va spune
aceasta suprema taină celor dăruiți mie, făcându-mi suprema dăruire, acela,
neîndoios, va veni la mine. 69. Nimeni printre
oameni, decât acesta, nu va îndeplini ceva mai plăcut mie, și nu-i altul decât
acesta mai drag mie pe pământ. 70. Și cel care va
cerceta acest dialog despre Lege, dintre noi doi, acela, socot, mă va adora
prin sacrificiul Cunoașterii. 71. Oricare om l-ar
asculta cu credința și fără să cârtească împotriva-i, ar dobândi, mântuit,
lumile minunate ale celor cu fapte merituoase. 72. Ai ascultat
această cu gândul ațintit, o fiu al lui Pritha? Tulburarea prin necunoaștere
ți-a pierit, o Dhananjaya? Arjuna a spus: 73. Pierita e
tulburarea minții și [re]capătată aducerea aminte {194 }, prin îndurarea ta, o Achyuta!
Sunt în picioare! {195 } Dusă-i îndoiala! Îți voi
îndeplini spusa! Sanjaya a spus: 74. Astfel ascultam
dialogul cel uluitor, care-ți ridică părul, [dialogul] lui Vasudeva cu fiul lui
Pritha, cel cu sufletul mare. 75. Din îndurarea lui
Vyasa, aceasta taina suprema, yoga, am auzit-o de-a dreptul de la 76. Gândindu-mă și
iarăși gândindu-mă, o rege, la acest uluitor și sacru dialog al lui Keshava cu
Arjuna, mă bucur și iarăși mă bucur. 77. Gândindu-mă și
iarăși gândindu-mă la forma lui Hari ce întrece uluirea, mă mir, mă bucur și
iarăși mă bucur. 78. Oriunde se alfă
Krishna, Stăpânul Divin peste yoga, oriunde se află fiul lui Pritha purtând
arcul, acolo se află și mareție și biruință și viața plină și cârmuire bine
statornicită. Aceasta este credința mea! Sfârșit