Index termeni folosiţi

1."Dhritarashtra": tatăl Kauravilor, regele din Hastinapura, care a reocupat tronul în urma morţii fratelui sau Pandu, tron pe care îl cedase anterior din cauza ca orbise. Întrebarea să trădează speranţa că, eventual, lupta care urma să înceapă ar fi putut să fie împiedicată de faptul ca avea să aiba loc tocmai în Kurukshetra ("Campia Kauravilor"), unul dintre centrele religioase ale Indiei, supranumit şi "Campia Legii".

2. "Legea" (Dharma): termenul are o accepţie complexă în gîndirea ortodoxă, desemnand atît ansamblul riturilor vedice prescrise pentru obţinerea prosperitatii în viaţa şi a cerului după moarte, precum şi valorile morale care decurg din îndeplinirea prescripţiilor vedice.

3. "Sanjaya": conducătorul carului de luptă al lui Dhritarashtra, caruia îi relateaza dialogul dintre Krishna şi Arjuna pe care l-a auzit la distanţă, graţie harului pe care i l-a dat Vyasa.

4. "Învăţătorul [său]": brahmanul Drona care i-a învăţăt mînuirea armelor atat pe Pandavi cât şi pe Kauravi.

5. "Fiul lui Drupada": Dhrishtadyumna. Duryodhana reproşează lui Drona faptul ca a contribuit indirect la pregatirea de luptă a Pandavilor.

6. "Bhima": cel care conduce oştile lui Yudhishthira, împreună cu Dhrishtadyumna.

7. "Yuyudhana": cel care conduce carul de luptă al lui Krishna.

8. "Virata": capetenia unui ţinut în care au locuit fii lui Pandu.

9. "Cu carul [sau] mare": sk. maharatha poate fi tradus şi prin "capetenie de oşti", "mare războinic", care conducea unsprezece mii de arcaşi.

10. "De două ori născuţi": epitet aplicat celor trei caste superioare care au primit iniţierea vedica, considerată ca o a două naştere; iniţierea era deci obligatorie pentru toţi oamenii liberi, cu excepţia femeilor şi a castei shudra.

11. "Acestuia": Duryodhana.

12. "Străbunul cel voinic": Bhishma.

13. "Madhava" - epitet al lui Krishna; în cursul textului Krishna va apărea frecvent şi sub alte epitete: Acyuta, Govinda, Janardana, Madhusudana (distrugator al lui Madhu), Varshneya, Hari, Keshava (pletosul) şi Hrishikesha (stapanul divin al simţurilor).

14. "Pandava": epitet al lui Arjuna ("fiu al lui Pandu"), care, ca şi Krishna, va aparea frecvent şi sub alte epitete şi perifraze descriptive: fiu al lui Kunti, fiu al lui Pritha, Bharata, (urmaş al lui Bharata), Dhananjaya, Gudakesha etc.

15. "Fiu al lui Dhritarashtra": Duryodhana.

16. "Învăţător": sk. guru. În vechiul brahmanism termenul desemnează preceptorul spiritual sau fondatorul unei tradiţii spirituale. Elevul trebuie să-i acorde supunere totala în timpul noviciatului şi un respect total în restul vieţii. În hinduism şi în sectele religioase tardive importanta învăţătorului spiritual creste fiind considerat ca o divinitate încarnată si, ca atare, obiect al unei adoraţii cu caracter religios.

17. "Kunti": epitet al lui Pritha.

18. "Ritul turtelor şi al apei": ceremonia Shraddha care ofera străbunilor aflaţi în pitri-loka, "lumea străbunilor", daruri simbolice, pentru a-i menţine în acest loc temporal şi a-i impiedica să cadă în infern (naraka). Fericirea străbunilor este legată de faptele urmaşilor lor, depinzînd direct de faptele lor meritorii sau de păcatele lor. Actul ofrandei sporea atat meritul urmaşilor cât şi pe cel al străbunilor.

19. "Aşa am aflat": prin tradiţie.

20. "Nu există existenţă pentru efiinţa şi nici nonexistenţă pentru Fiinta": Nefiinţa nu poate să aiba parte de existenţă şi nici Fiinta de nonexistenţă.

9XBPP3>second21. Cf. Katha-Upanishad, II, 19, despre natura nemuritoare a Sinelui: "Dacă cel care ucide crede ca ucide, dacă cel care este ucis crede ca este ucis, amandoi nu ştiu [adevărul]: acela nu ucide şi [celălat] nu este ucis". Cf. Chandogya-Upanishad, VIII, 1,5; X, 5, 2-4.

22. Strofa poate fi înţeleasă şi astfel: "este ca o minune ca cineva îl vede, este ca o minune că altul vorbeşte [despre el], este ca o minune ca cineva îl aude..." Aceasta interpretare ar fi sugerata de fragmentul concordant din Katha-Upanishad, II, 7.

23. "Aici": în practica Yoga.

24. "Nu există strădanie pierdută...": în opoziţie cu sacrificiile vedice, unde orice imperfecţiune tehnică anulează întregul efort.

25. "Marea frică": frica de samsara, fluxul naşterilor, al morţilor şi al renaşterilor.

26. "Învăţătura Vedelor": Karmakanda, parte din doctrina vedică tratînd despre valoarea remunerativă a diverselor rituri.

27. Prin riturile prescrise se poate obţine cel mult cerul, care în credinţa indiană este un paradis lipsit de veşnicie, supus şi el neîntreruptei deveniri.

28. "Vedele se ocupa de cele trei Tendinţe": de lumea materiala.

29. Textul prezinta o oarecare obscuritate, şi ca atare este susceptibil unor diverse interpretari. Sensul pe care l-am dat în traducerea noastră este acela ca un brahman înţelept nu mai are nevoie de ştiinta Vedelor, fapt care nu implica însă parerea ca Vedele ar fi inutile.

30. "Fapta": însoţită de dorinţe.

31. "Haţişul confuziei": creat de ritualismul vedic.

32. "Actul percepţiei în psihologia indiana - spre deosebire de cea occidentală - nu este conceput ca o reflectare pasivă a obiectelor în constiinţă, ci în mod activ, ca o luare în stăpînire a obiectului; simţurile sînt concepute dinamic, ca niste forţe care circulă între sediul lor anatomic din corp şi lumea exterioară. Organul de simţ este numit şi grahaka, "cel care apucă" iar obiectul sau grahaya, "cel care trebuie apucat". Retragerea simţurilor de la obiectele lor este o etapa (pratyahara) în antrenamentul yoga.

33. Lumea obiectivă (vishaya) era considerată drept hrană (anna) a simţurilor iar cunoaşterea ca un act alimentar. Încă din Upanishade (Katha-Upanishad, III, 4) lumea obiectivă era comparată cu o păşune, iar simţurile sînt caii care pasc pe ea. În cele mai vechi speculaţii mitologice, actul alimentar avea un caracter sacru, fiind considerat ca un sacrificiu prin care erau hraniţi zeii ce sălăşluiesc în corp (Brihad-aranyaka-Upanishad, V, 9, 1 şi Aitareya-Upanishad, I, 2, 1-5). De altfel, întreaga activitate sensorială era considerată ca un sacrificiu menit să hranească şi să susţină divinităţile pantheonului interior care prezidau activitatea simţurilor sau chiar se identificau cu ele. Această concepţie explică de ce lumea obiectivă mai este numită şi bhogya, "obiect de care trebuie să te bucuri sau să-l mănînci", iar subiectul cunoscător este numit bhoktri, "cel care are parte de bucurie sau de mîncare".

34. Cel ajuns la realitatea ultrafenomenală nu o vede decît pe ea, în schimb nu o văd cei care participă doar la realitatea fenomenală.

35. "Brahmanirvana": cuvînt compus care mai poate fi tradus şi prin "nirvana care este Brahman".

36. "În acest scop": în vederea sacrificiului.

37. "Prajapati": divinitatea supremă care a creat universul prin sacrificiul propriei sale fiinţe.

38. "Vaca ce îndeplineşte toate dorinţele": sk. Kamadhuk este una dintre cele 4 vaci sfinte ale mitologiei indiene care păzeau cele patru sectoare spaţiale devenite ulterior, în literatura folclorică personajul care îndeplineşte dorinţele.

39. Întreaga strofa ca şi cele care urmează, se referă la relaţia dintre oameni şi zeii menţinuţi în viaţa prin magia actului sacrificial. În concepţia ritualismului indian, sacrificiul nu se limiteaza numai la îmbunarea zeilor, ci este considerat ca un act în masura să constrangă voinţa zeilor care sînt şi ei - ca şi restul cosmosului - expresie a fortei magice universale pe care o controlează actul sacrificial.

40. "Roata": În mitologia indiana, atat vedica, hinduista, cât şi buddhista, roata este simbolul timpului (spitele ei corespunzand zilelor, lunilor, sau anotimpurilor) şi al devenirii ciclice, expresie a ordinii universale (sociale şi cosmice); ea este identificata cu Brahman, Prajapati sau Ishvara care au pus-o în mişcare cu ajutorul sacrificiului. Prin sacrificiu, omul - repetand gestul arhetipal - învîrte roata vieţii, şi ia parte la menţinerea lumii şi a ordinii universale.

41. "Nu [mai] are nimic de făcut": pentru omul retras în Sinele sau, ativitatea sacrificială devine inutilă.

42. "Janaka": regele înţelept din Videha, mentionat în Brihad-aranyaka-Upanishad.

43. Referindu-se la ideea acestei strofe, completata cu urmatoarele (23, 24), Mircea Eliade considera ele se refera la valoarea exemplara şi soteriologica a modelului divin (Yoga).

44. "Tendinţele acţionează asupra Tendinţelor": organele de perceptie şi de acţiune, alcatuite din cele trei Tendinţe (guna), acţionează asupra obiectelor care sînt şi ele, alcatuite din cele trei Tendinţe; acţiunea aparţine în întregime Naturii şi nu Spiritului.

45. "Dusmanii lui": ai înţeleptului.

46. "Marele rau": sk. mahapapman, personificarea raului, pe care o reîntîlnim şi în buddhism (Mara Papman, "Mara cel rau").

47. "Cunoaşterea şi înţelegerea": sk. jnana şi vijnana reprezinta doua feluri de cunoaştere. Prima este cunoaşterea intuitiva a realitatii umane, cea de-a doua fiind cunoaşterea discursivă a realităţilor fenomenale.

48. Cf. Kapatha-Upanishad, III, 10; "simţurile sînt deasupra obiectelor, simţul intern este deasupra simţurilor; deasupra simţului intern este mintea, iar deasupra minţii este Marele Sine".

49. "Vivasvat": "cel luminos", divinitate solară, părintele lui Manu.

50. "Manu": personaj mitologic, prototip şi învăţător al genului uman. Textele mitologice vorbesc de mai mulţi Manu, dintre care, cel dintîi, Svayambhuva este considerat ca autor al celebrului text Legile lui Manu (Manava-Dharma-Shastra).

51. "Ikshvaku": fiul lui Manu, întemeietorul dinastiei solare.

52. "La început": înainte de Vivasvat.

53. "Trecînd peste natura mea": divinitatea transcendenta îşi schimba natura sa, pentru a crea universul. Natura divină devine natură materială (prakriti), păstrîndu-şi totuşi calităţile sale.

54. "Forţa magică": în acest context, termenul maya nu are acepţia filosofica din Vedanta (vezi nota 82N82). În mitologia epica, Vishnu prin avatarul sau Krishna, este zeul iluzionist prin excelenta care-şi înşeală duşmanii, dezorientandu-i cu ajutorul fantasmelor pe care le crează.

55. Este expusă, pentru prima dată în religia ortodoxiei brahmanice, teoria "coborarii" (avatara) legata de cultul lui Vishnu. Avatarul este o ipostaza mai putin abstracta a divinitatii, rezultata din împreunărea unui zeu cu o muritoare, posedand o dubla natura, de zeu şi om.

56. "Yuga": perioada cosmica în teoria ciclurilor indiene. Există patru yuga: Krita (sau Satya), Treta, Dvapara şi Kali, totalizand peste patru milioane de ani (4320000), care echivaleaza cu durata unei mahayuga. De-a lungul acestor cicluri omenirea degenerează fizic şi spiritual, prima dintre yuga fiind socotita ca varstă de aur a omenirii, iar ultima ca varsta de fier.

57. "De o fiinţa cu mine": litt. "făcuţi din mine".

58. "Dualitate": contradicţie.

59. "Care făptuieşte pentru a sacrifica": cel pentru care fiecare act este un sacrificiu, o dăruire.

60. "Sacrificiu prin sacrificiu": am preferat să păstram forma originală a acestei expresii destul de obscură. După cum explicitează şi comentatorii indieni, se face o referinţă la sacrificiul interior. Credem ca nu este vorba de un simplu sacrificiu mental, ci de sacrificiul interior al suflurilor vitale şi al simţurilor, la care se referă de altfel şi strofele următoare. În omologarea dintre microcosmos şi macrocosmos, corpul uman este considerat a conţine un pantheon interior, analog celui exterior: suflul central sau Sinele (atman) este omologat cu divinitatea suprema (Indra sau Brahman), iar suflurile periferice, ca şi simţurile (ambele serii fiind confundate în vechile texte ale Brahmanelor şi Upanishadelor), cu celelate divinitati. În felul acesta, activitatea fiziologica - în primul rand cea perceptivă - devine un act sacrificial continuu, în care obiectele exterioare sînt sacrificate simţurilor sau suflurilor vitale, iar acestea din urma, la rîndul lor, sacrificate suflului central. Suflul central, împreună cu restul suflurilor, poate fi, şi el, sacrificat divinităţilor exterioare.

61. "Recitarii Vedelor": sk. svadhyaya are doua acceptii: prima să acceptie se refera la recitarea pentru sine a Vedelor, obligatie zilnica a fiecarui brahman, iar cea de-a doua acepţie se refera la practica yoghinilor de a recita silaba sacra "AUM".

62. "Binele suprem": sk. nih shreyasa indică în vechile texte un ideal de fericire terestră; aici se refera la eliberarea spiritului de ignoranţă şi suferinţă.

63. "Cetatea cu nouă porţi": corpul cu cele nouă orificii Cf. Atharva-Veda, X, 8, 43: "lotusul cu nouă porţi" şi Prajna-Upanishad, IV, 3: "Focurile suflurilor vitale (prana) veghează în această cetate". Porţile sînt cele şapte orificii cefalice (ale urechilor, ochilor, nasului şi al gurii) la care se adaugă cele două orificii inferioare, excretorii. Cele şapte orificii cefalice au fost punctul de plecare în aritmologia suflurilor vitale şi organelor de simţ; astfel s-a ajuns ca termenul "orificiu" (kha) să cumuleze şi valoarea semantică "simţ". După Atharva-Veda, XI, 8, 18, zeii au pătruns în corpul uman după ce zeul Tvashtri, cel care a făurit corpurile tuturor fiinţelor, a perforat găurile simţurilor, făcînd astfel din om un sălaş al zeilor.

64. "Natura": sk. svabhava, natura proprie a lucrurilor, esenţa lor, concept diferit de prakriti.

65. "Înţelepţii": sk. pandita are sensul de "învăţăt".

66. "Mîncător de cîini": paria, cei în afara castelor, care nu faceau parte din societatea brahmanica.

67. "Creaţia a fost învinsa": cei cu mintea egală au depaşit existenţa fenomenală, ajungînd la realitatea ultrafenomenală (brahman).

68. "Rishi": personaje mitologice, poeţi înţelepţi, autorii presupuşi ai Vedelor (carora le-au fost revelate imnurile vedice). Textele mai recente vorbesc de cei şapte Rishi (saptarishi), considerandu-i străbuni eponimi ai clanurilor brahmanice. În astronomie, cei şapte rishi corespund constelaţiei "Ursa Mare". Într-o accepţie nemitologică, termenul desemnează înţelepţii sau anahoreţii sanctificaţi prin viaţa lor austeră.

69. "Dorinţa": traducere foarte aproximativă a sk. samkalpa, ce nu-şi găseşte un echivalent în vocabularul nostru, din cauza multiplelor sale valori semnatice. Termenul sanskrit se referă la capacitatea de a concepe un act mental sau de a-l traduce în faptă, reunind concomitent sensurile de "reprezentare", "voinţă", "hotărîre" şi "dorinţă".

70. Strofă care - ca şi cele ce urmează - este obscură, pretîndu-se la diverse traduceri, deoarece ofera un joc de cuvinte făcut posibil de polisemia sk. atman, care poate fi tradus prin pronumele reflexiv singular, prin "trup" şi prin "Sinele" (eul absolut, opus celui fenomenal).

71. "Necliniti": sk. kutastha, litt. "cel care stă în varf".

72. "Dorinţa": sk. samkalpa (vezi nota 69N69).

73. Strofa reia un pasaj din Isha-Upanishad, 6: "cel care vede toate fiinţele numai în atman, şi atman-ul în toate fiinţele".

74. "Care, prin asemuire cu Sinele, priveşte pretundeni la fel": care a anulat antinomiile şi suferinţa, aşa cum sînt anulate în Sinele pe care Upanishadele îl descriu "eliberat de orice păcat, fără bătrîneţe, fără moarte, fără suferinţa" (Chandogya-Upanishad, VIII, 7, 1).

75. "Exerciţiu repetat": sk. abhyasa, litt. "aplicare", "realizare practică", desemnează în Yoga şi literatura tantrică efortul desăvîrşirii spirituale. Cf. Yoga-sutra, I, 12: "prin exerciţiu repetat şi renunţare [se obţine] suprimarea acestei agitaţii [mentale]".

76. "Lipsit de amandouă": de credinţă şi de yoga.

77. "Brahman-Cuvantul": sk. shabdabrahman desemneaza Vedele care sînt corpul sonor al lui Brahman. Cf. Maitry-Upanishad VI, 22: "în adevăr sînt doi Brahman ce trebuie cunoscuţi: Brahman-Cuvantul şi Cel Suprem". În gandirea filosofică postupanishadică, la Bhartrihari şi în Vedanta, se dezvoltă o filosofie a cuvîntului în care shabdabrahman este considerat realitatea supremă care generează lumea. Rădăcinile acestei concepţii pleacă din Rig-Veda (X, 71 şi 125), unde cuvîntul (vac) este identificat cu Brahman.

78. Sinele individual (jivabhuta): litt. "elementele vieţii", este consubstantial cu Spiritul suprem şi unic, fiind suportul transcendent al vieţii organice.

79. "Lume": sk. jagat, litt. "ceea ce se mişcă".

80. "Ce-i omenesc": sk. paurusha, poate fi tradus şi prin "barbatie".

81. "Neclintit": nesupus devenirii.

82. "Iluzia" (maya): în această strofă spre deosebire de IV, 6 (vezi nota 54N54), conţinutul termenului aproximează valoarea filosofica pe care i-o da vedantinul Samkara: lumea fenomenala (prakriti) alcatuită din cele trei Tendinţe creează o iluzie care tulbură conştiinţa, fără a fi ea însăşi o iluzie, ca la Shamkara.

83. "Starea demonica": sk. asura, litt. "ne-zeu", tradus în general prin "demon", este o fiinţa mitologica raufacatoare. Toti demonii sînt fiii lui Diti şi Danu, cei doi vrăjmaşi ai zeilor, care sprijină pe demonul şarpe Vritra în lupta sa cu Indra (cf. Infra IX, 12; XVI, 6 sqq.). Trebuie să amintim ca aceasta etimologie şi conceptie despre asura este tardivă; în mitologia primitivă a Vedelor, asura (derivat de la asu, "viaţa") avea aceeaşi accepţie cu deva, "zeu"; curînd însă, chiar în imnurile tardive din Rig-Veda, fonemul iniţial [a] care face parte din tema cuvîntului a fost considerat ca un prefix negativ, dand termenului o valoare peiorativă, aşa cum va fi consacrată în mitologia ulterioară.

84. "Randuieli": sk. niyama, litt. "regula", "prescripţie" cu caracter religios.

85. "Îşi urmează natura lor proprie": litt. "sînt constrînşi de natura lor proprie".

86. Cf. nota 27.N27

87. Pentru mitologia Brahmanelor şi Upanishadelor realitatea este triplă: (1) macrocosmosul (adhidaivata) cu elementele sale sacre (spaţiul, soarele, focul, luna, aerul, apa şi pamîntul), (2) microcosmosul (adhibhuta) vieţuitoarelor şi în primul rand al omului, alcătuit din trup şi sufluri vitale omologate pe plan divin cu elementele macrocosmosului şi (3) realitatea sacrificială (adhiyajna), mezocosmosul care mediază între macro- şi microcosmos, creînd armonia şi stabilitatea întregii lumi, prin transferurile magice pe care le efectuează.

88. "Natura proprie": textul nu precizeaza despre a cui natura proprie este vorba. Uni traducători subînţeleg că se referă la Brahman, alţii la persoana umană. Am preferat să păstram incertitudinea textului.

89. Importanţa ultimului gînd - cel din clipa morţii - pentru destinul ulterior al conştiintei este o tema care capătă o mare importanta în religiile indiene care accepta ideea graţiei divine. Tema este însă mai veche; ea este implicata în mod aluziv în Chandogya-Upanishad, III, 14, 1 şi într-un mod explicit în Prajna-Upanishad, III, 10.

90. "Poetul": sk. kavi desemnează poeţii demiurgi care, făurind Vedele, iau parte la ordinea lumii pe care o stăpînesc prin magia versului lor.

91. "De culoarea soarelui de dincolo de tenebre": cf. Shveta-shvatara-Upanishad, III, 8: "cunosc pe acest mare Spirit (purusha) de culoarea soarelui de dincolo de tenebre".

92. "Se păstrează casti": sk. brahmăcarya, litt. "faptul de a avea o conduită conformă cu prescripţiile vedice"; în textele vechi desemna noviciatul brahmanilor în care se pastra o castitate absolută.

93. "Portile": cf. supra, nota 63N63; moartea este precedată de o retragere a suflurilor vitale în cap, care este sediul lor central, de unde vor părăsi ulterior corpul prin "orificiul lui Brahman" (brahmarandhra) situat în creştetul capului.

94. Se continuă ideea din strofa 17, despre zilele şi nopţile lui Brahman. În cadrul omologării dintre micro- şi macrocosmos, creaţia şi distrugerea ciclică a cosmosului sînt asimilate cu ciclurile zilei şi ale noptii, ale veghei şi ale somnului. În timpul somnului fără vise, simţurile şi o data cu ele lumea exterioara - elementele, zonele cosmice şi divinitaţile corespunzătoare lor - sînt resorbite în suflul central (atman), pentru a fi proiectate din nou spre exterior în momentul trecerii. Cf. Satapatha-brahmana, X, 3, 3, 6 şi Kaushitaki-Upanishad, III, 3.

95. "Desfăşurat": sk. tata, litt. "întins"; conform uneia dintre viziunile cosmogonice indiene, întregul conţinut cosmic se află înainte de creaţie, conglomerat şi nediferentiat, deoarece nu există spaţiul eteric (akasha) care să le separe. Spaţiul a fost creat prin stîlpul cosmic, cu ajutorul caruia divinitatea creatoare a separat cerul de pamant. După cum remarca P. Mus, stîlpul cosmic este însuşi spaţiul, iar tema creaţiei este "ideea dilatarii cosmice" (Barabudur, t. I, Imprimerie d'Extreme Orient, Hanoi, 1935, p. 452), spaţiul fiind mijlocul de diferentiere şi opoziţie al lucrurilor.

96. Începînd cu prezenta strofă şi pînă la 27 se reia vechea concepţie eschatologică dezvoltată mai ales în Upanishade (Chandogya-Upanishad, V, 10) despre cele doua cai: "calea zeilor" (devayana) şi "calea străbunilor" (pitriyana). Prima pleacă din foc, trece prin zone din ce în ce mai luminoase, şi ajunge la Brahman care este "lumina luminilor". Cea de-a doua, plecata din fum, trece prin zona intunecoasa şi se opreste în luna, unde se află salasul celor "plecati" (Kaushitaki-Upanishad, I, 2; II, 8). Cei ajunsi în lună rămîn acolo pană la epuizarea meritelor lor, după care revin pe pămînt printr-o succesiva materializare, redevenind succesiv spaţiu, vant, fum, ceaţă, nor, ploaie şi seminţe; sub această ultimă formă, intrînd într-o matcă umană sau animală, se renasc după meritele fiecaruia.

97. Comparaţia între realitatea ultimă şi spaţiul eteric (akasha) pleacă de la faptul ca în cosmologia indiană spaţiul nu este conceput ca un atribut al materiei - rezumat la tridimensionalitatea percepţiei senzoriale - ci ca element de bază al cosmosului, factor atotcuprinzator şi omniprezent, principiu al unităţii, suport al existenţei materiale şi spirituale. În Chandogya-Upanishad (III, 12, 6 sqq.; 18, 1) Brahman este asimilat în ordine obiectiva cu spaţiul eteric, iar în ordine subiectiva cu spaţiul spiritual din interiorul inimii (cf. Bh-g. XVIII, 6Cartea_18>second).

98. Durata existentei lumii este echivalata cu o zi a lui Brahman şi cu o mie de yuga (cf. nota 56N56).

99. "Credinciosi legamintelor": respectand legamintele de asceza şi indatoririle religioase.

100. "Stradania sacrificiului": sk. kratu desemneaza forţa şi efortul religios al omului pios în lupta cu raul; în textele tardive denumeşte sacrificiul Somei.

101. "Mantra": vers vedic, formula rituala cu valoare magica.

102. "Silaba [sacra] OM": este considerata în toate religiile indiene ca simbol al realitatii supreme.

103. "Rik, Saman şi Yajus": cele trei vede principale, respectiv Rig-Veda, Sama-Veda şi Yajur-Veda.

104. "Soma": sucul plantei soma care joaca un rol important în sacrificialismul şi mitologia vedica, unde este ridicata la rangul de divinitate, legata de simbolismul acvatic şi lunar (imortalitate, fertilitate).

105. "Cel ce este stapan peste zei": Indra.

106. "Ducere şi intoarcere": între lumea pamanteasca şi cea cereasca.

107. Aluzie la sacrificiul de tip puja, prezent în religiile tardive, net deosebit de cel vedic întrucat este lipsit de mediatia focului şi a preotului, permitand un contact direct între adorator şi obiectul adoratiei sale.

108. "Om bun": sk. sadhu are şi acceptia de "sfant".

109. "Matca a păcatului": matca în care se renaşte pentru ispasire.

110. "Vaishya": casta a treia, a negustorilor şi meseriasilor.

111. "Shudra": casta ultima, a servitorilor.

112. "Intruchipare": sk. vibhuti, litt. "manifestare" (a fortei divine).

113. "Cu suflurile vitale plecate la mine": aluzie la adorarea divinitatii prin sacrificiul suflurilor vitale (cf. nota 60N60).

114. "Aditya": fiu al zeitei Aditi, mama zeilor.

115. "Marici": fiu al lui Brahma.

116. "Maruti": (sing. marut), grup de zeitati minore, prezente inca în mitologia vedica unde simbolizau vantul şi furtuna.

117. "Saman": Sama-Veda.

118. "Vasava": epitet al lui Indra, capetenie a zeilor Vasu.

119. "Rudrashi": (sing. Rudra) - un grup de zei care-l insotesc şi-l asista pe Shiva.

120. "Shamkara": zeul Shiva.

121. "Stapanul bogatiilor": zeul Kubera care comanda armata demonilor Yaksha şi Rakshas, pazitori ai comorilor ascunse în pamant.

122. "Brihaspati": personaj mitic, preot al zeilor pentru ritualele lor domestice. Etimologia termenului îl defineste ca "stapan al rugaciunii", functie pe care o îndeplineşte în mitologia vedica. În literatura postvedica este divinitatea elocintei şi a înţelepciunii.

123. "Skanda": zeu al razboiului, fiu al lui Shiva.

124. "Bhrigu": cel mai important dintre marii Rishi.

125. "Narada": cel mai important dintre divinii Rishi.

126. "Gandharva": divinitati minore, muzicanti cereşti a caror capetenie este Citraratha.

127. "Cei ce au atins desavarsirea [spirituala]": sk. siddha are şi sensul de fiinţa semidivina, dotata cu puteri magice.

128. "Ucchaishravas": regele cailor, născut din oceanul primordial.

129. "Airavata": elefant mitic, vehicol al zeului Indra.

130. "Kandarpa": zeul iubirii.

131. "Vasuki": sarpe mitic.

132. "Naga": serpi mitici.

133. "Ananta": "cel fără sfarsit", sarpele ce plutea pe apele primordiale, de dinaintea creaţiei, purtandu-l pe Vishnu adormit.

134. "Aryaman": străbunii zeificati au ca sef pe Aryaman.

135. "Yama - pentru stapani": joc de cuvinte bazat pe etimologia YAM-, "a stapani".

136. "Prahlada": capetenia demonilor Asura, numiti şi Daitya, "fii ai lui Diti".

137. "Timpul - pentru cei ce tin numaratoarea": joc de cuvinte bazat pe etimologia KAL-, "a numara" a cuvîntului kala, "timp".

138. "Fiul lui Vinata": pasarea mitica Garuda, vehicol al zeului Vishnu duşmanul serpilor Naga.

139. "Makara": monstru marin, emblema a zeului iubirii, Kama.

140. "Fiica lui Jahnu": Gangele.

141. "Dvandva": termen gramatical indian desemnand cuvintele compuse ai caror termeni se află în relatie de coordonare.

142. "Intre ce este femeiesc": toate substantivele care urmeaza sînt de genul feminin în textul original.

143. "Gayatri": termen în prozodia indiana, desemnand un metru compus din 3 x 8 silabe.

144. "Margashirsha": termen calendaristic indian desemnand luna care corespunde unei perioade din decembrie şi noiembrie.

145. "Vrishni": numele unui trib care îl adora pe Vasudeva.

146. "Vyasa": înţelept legendar caruia i se atribuie compunerea unor imnuri vedice, a Mahabharatei şi altor texte.

147. "Ushanas": cel mai faimos Rishi, preceptor al demonilor Asura.

148. "Intrupare a tuturor minunilor": litt. "alcatuit din toate minunile".

149. "Svasti": formula reverentioasa şi auspiciala.

150. "Ushmapa": "cei care sorb aburii [mancarilor]" sînt străbunii (pitri).

151. "Focul Timpului de Apoi": sk. kalanala, focul care distruge universul la incheierea unui ciclu cosmic.

152. "[Atot]puternic": sk. pravriddha, are şi sensul de "batran", "stravechi".

153. "A trage lumea inapoi": a retrage lumea din forma ei manifestata în cea nemanifestata, a o distruge.

154. "Savyasacin": epitet al lui Arjuna, care se refera la capacitatea acestuia de a se servi în lupta de mana stanga, tot aşa de bine ca şi de cea dreapta.

155. "Cel de dincolo": inca din imnul creatiei din Rig-Veda X, 129, se vorbea despre realitatea ultima ca fiind dincolo de Fiinta (sat) şi de Nefiinţa (asat). În Mundaka-Upanishad, II, 2, 1 se vorbeşte de Brahman ca despre cel "mai presus de ceea ce există şi de ceea ce nu există", iar în Shveta-shvatara-Upanishad, IV, 18, se spune ca Brahman nu este "nici Fiinta, nici Nefiinţa".

156. "Strabunul": divinitatea primordiala.

157. "Cei ce au trup": conştiinta legata de trup dobandeste cu greu realitatea nemanifestata.

158. "După aceea": după moarte.

159. "Concentrarea minţii" (dhyana): este o etapa în tehnicile yoga.

160. "Campul": sk. kshetra desemneaza lumea-obiectiva şi tot ceea ce este strain conştiintei pure numită "cunoscătorul campului" (sk. kshetrajna).

161. "Versuri": sk. chandas, versurile Vedelor sau ale Upanishadelor.

162. "Brahma-sutra": titlul textului de baza al sistemului Vedanta, atribuit lui Badarayana (secolele IV-V). Prezenta acestui titlu constituie pentru R. Garbe un argument ca strofa respectiva este o interpolare. Totusi, s-ar putea ca titlul să fie mai vechi decat textul lui Badarayana, deoarece Brahma-sutra este rezultatul unor elaborari succesive (cf. O. Lacombe, L'absolu selon le Vedanta, Librairie orientaliste Paul Geuthener, Paris, 1937, p. 13).

163. "[Inca] una": simţul intern (manas) numit şi cea de-a unsprezecea forţa (indrya).

164. Elementele enumerate în strofa aceasta corespund celor douazeci şi patru de principii (tattva) din sistemul Samkhya, care alcatuiesc natura (prakriti).

165. "Gandirea": sk. cetana, face parte şi ea din lumea obiectiva a "campului", fiind deosebita de Spirit care este conştiinta pura. Deosebirea dintre gandire (cetana) şi conştiinta Spiritului rezulta, după cum sublinia O. Lacombe (op. cit., p. 127), din faptul ca gandirea este obiectivabila şi cognoscibila, constituind în conceptia indiana o zona de trecere între subiectul pur şi obiectul sau.

166. "Cunoaşterea adevărului": se poate traduce şi prin "adevărata cunoaştere", din cauza incertitudinii pe care o prezinta forma compusa a expresiei în limba sanskrita.

167. Intreaga strofa reia epitetele care îi sînt atribuite lui Vishvakarman (creatorul lumii) în Rig Veda, X, 81, 3, şi în Shveta-shvatara-Upanishad III, 3, - Sinelui (atman) asimilat cu Rudra.

168. "Parand": se poate traduce şi prin "iluminand".

169. "Nu-şi loveste singur Sinele": nu face rau nici unei fiinţe, fiind constient de identitatea Sinelui sau cu Sinele celorlalte fiinţe.

170. "De aici": din aceasta lume.

171. "Portile": organele senzoriale; cf. supranota 63N63 şi 93N93.

172. Se reia tema arborelui cosmic, prezentata prima data în Rig-Veda I, 24, 7. În Katha-Upanishad, VI, 1 se vorbeşte de "smochinul etern cu rădăcina în sus şi crengile în jos", reprezentand pe Brahman şi nemurirea în care sînt aşezate toate lumile. Brahman este rădăcina cereasca a lumii, după cum lasă să se inteleagă un alt pasaj din Shveta-shvatara-Upanishad, III, 9. Interpretarea din Bh-g. a imaginii pomului rasturnat difera de cea upanishadica, arborele nemaifiind o realitate eterna, ci o iluzie care trebuie tăiată.

173. "De aici": din aceasta lume.

174. "Ele": simţurile externe şi cel intern.

175. "Vaishvanara": principiul ignic universal aflăt în stomacul vietuitoarelor unde asigură mistuirea.

176. "Cel pe care-l dezvăluie toate Vedele": litt. "cel ce este cunoscut prin toate Vedele".

177. "Vedanta": sfarsitul Vedelor, desemneaza Upanishadele.

178. Strofa ce face aluzie la scoala Carvaka. Totusi, Garbe acrediteaza ipoteza ca aluzia s-ar referi la sistemul Vedanta; el citeaza în acest sens Tattiriya-Upanishad, II, 6, care afirma ca lumea s-a născut din dorinţa Sinelui suprem de a se mulţiplica.

179. "Treapta cea mai de jos": a fiinţelor inferioare.

180. "Shastra": textele care reglementeaza normele de viaţa în traditia brahmanica; cel mai cunoscut dintre ele este cel al lui Manu.

181. "Aici": în lumea aceasta.

182. "Multimea elementelor": sk. bhutagrama este o expresie care poate fi susceptibila şi de alta interpretare decat cea adoptata în general ca referindu-se la elementele constructive ale fiinţelor. Credem ca expresia poate fi interpretata ca referindu-se la "mulţimea fiinţelor" divine care alcatuiesc pantheonul interior. Cf. supranota 33.N33 Cf. Atharva-Veda XI, 8, 18: "divinitatile salasluiesc în trupul [uman] ca vitele în grajd". Acelasi text compara trupul omenesc cu un vas în care locuiesc cei şapte Rishi, iar Brihad-aranyaka-Upanishad, (II, 2, 3) îi identifica pe aceştia cu cele şapte sufluri vitale.

183. "Adorarea... învăţătorului": vezi nota 16.N16

184. "Asceza trupului, a cuvîntului şi a minţii, la care se refera strofele 14-16, este intalnita şi în buddhism.

185. "Vas ales": expresie legata de imensul prestigiu de care se bucura vasul - şi recipientul în general - în lumea indiana, unde este adorat ca o emblema cosmica şi divina. "A face din cineva un vas ales" reprezinta forma metaforica a sensului de "a cinsti", "a adora".

186. "OM TAT SAT": formula rezumand întreaga ontologie upanishadica; ea este compusa din silaba sacra OM, din pronumele demonstrativ neutru tat, "acesta" şi din participiul prezent neutru al verbului AS, "a fi"; sat, "ceea ce există", "Fiinta".

187 "Asat": "ceea ce nu există", "Nefiinţa".

188 "Nici aici, nici dincolo": nici în lumea aceasta, nici în cealalta.

189 "Temelia": trupul.

190 "Instrument": functia sau organul senzorial.

191 "Ceea ce-i divin": sk. daivam, poate fi inteles fie ca "vointa divina", "soarta", fie în sens direct, ca divinitate care sălăşluieşte în interiorul fiecarei fiinţe.

192 "Mandria": sk. mada are şi sensul de excitatie alcoolica sau sexuala.

193 "Cu care te-ai născut": pentru care te-ai născut.

194 "[Re]capătată aducerea aminte": Arjuna îşi reaminteste de ceea ce este el cu adevărat, de legea lui proprie (svadharma) şi de obligatiile care decurg din ea; toata suferinţa lui a fost produsul unei amnezii.

195 "Sunt în picioare": în strofa I, 47, Arjuna, descumpanit, se asezase în carul sau de luptă, lasand să-i cada arcul din mana.

NotaNota

Bhagavad-Gita

Traducere din limba sanskrita, comentariu şi note explicative: Sergiu Al-George

Editura Informatia - colectia Documente spirituale, Bucureşti 1992

AtentieG8ITQ9

Despre Bhagavad-Gita