CAPITOLUL 11
GRAȚIA SINELUI SUPREM
1
Toate grupările religioase pe care le-am întâlnit în această
țară nu își îndrumă adepții să aspire să atingă suprema eliberare, pentru că,
spun ei citândul pe sf.Pavel, nici o ființă nu poate să se elibereze ea
singură și ...sunteți mântuiți prin credință și aceasta nu este de la voi,
este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni*.
Întreaga lor doctrină legată de mântuire se bazează în
exclusivitate pe credință. Credeți, fiți plini de credință și veți fi salvați
de grația lui Dumnezeu. Numeroși sunt cei care consideră ca o condiție
suplimentară a salvării apartenența la o biserică, subînțelegând că dacă mai
este ceva de făcut, biserica va face totul pentru ei.
Isus n-a spus oare discipolilor săi: Și pentru ce mă chemați
Doamne, Doamne și nu faceți ce vă spun?(Luca 6:46) Să presupunem că doriți
bogății. Ce veți face atunci? Veți sta într-o cameră și veți aștepta ca
Dumnezeu să vină să vi le dăruiască, numai pentru că voi credeți în EL? Cu
siguranță nu. Vă veți mobiliza să munciți cu sârguință, pentru ca să ajungeți
să le obțineți. Cum credeți că salvarea, mântuirea vă va fi dăruită fără să
faceți nimic, numai pentru singurul motiv că voi aveți credință? Și de ce să
punem ca o condiție suplimentară
apartenența la o anumită biserică? Eliberarea este o relație personală
între sufletul individual și Dumnezeu. Fiecare trebuie să ajungă să-l iubească
pe Dumnezeu.
Apartenența la o biserică este benefică doar atunci când
încurajează o relație directă a ființei cu Dumnezeu, dar ea nu garantează cu
nimic acest gen de relație și, în nici un caz, nu o poate substitui. Dacă
cineva vă va spune că doar urmând o anumită biserică îl veți cunoaște pe
Dumnezeu, întrebați-l și dacă acea biserică poate să mănânce în locul vostru,
prin delegare. Dacă, fără efort personal, nu îți este cu putință nici măcar să
te hrănești, cum poți să crezi că poți să-ți desăvârșești ființa doar stând și
așteptând? Eliberarea înseamnă a fi liber de limitările ego-ului, prezente în
ființă datorită atașamenentelor sale față de corp.
Eliberarea nu poate apare decât ca urmare a unui mare efort
personal. Este adevărat, alte ființe vă pot ajuta în efortul vostru spiritual;
grația lui Dumnezeu poate să vă salveze. Sf. Pavel a avut dreptate în ceea ce a
spus. Dar aceasta nu înseamnă că această credință nu trebuie să fie asociată cu
un efort sincer din partea voastră; fără un efort susținut depus din partea ta,
nu vei atinge eliberarea."
2
"Maestre" - a spus într-o zi un discipol, " J.
este un pic descurajat. A aflat că, după spusele lui Ramakrishna, grația este
un joc al lui Dumnezeu. Acesta vrea să spună că o ființă poate să mediteze ani
de-a rândul, fără să ajungă la nici un rezultat și Dumnezeu poate să se
reveleze unui bețiv oarecare, pentru că așa dorește EL?" Maestrul i-a
răspuns: "Ramakrishna n-a spus niciodată așa ceva. Aceasta se întâmplă
întotdeauna când persoane care nu au atins eliberarea spirituală interpretează
cuvintele unui Maestru.
Dumnezeu nu este capricios. Este adevărat că unor ființe oarbe
acțiunile Sale pot să pară uneori un joc, dar ele nu sunt decât influențele
cauzale ale Karmei trecute. De ce ar încălca Dumnezeu propriile Lui legi? Doar
El este cel care le-a creat."
3
"Religiile sunt atât de confuze când este vorba despre
grație! Oamenii consideră că Dumnezeu își manifestă grația doar asupra acelora
care, în accepțiunea lor, au făcut totul ca să-I fie pe plac. Ei îl modelează
pe Dumnezeu după propriile lor concepții, în loc să mediteze profund și să
descopere adevărata realitate divină.
Dumnezeu nu are nevoie de lingușelile lor. Grația Sa nu se
bazează pe afinități sau aversiuni personale. El răspunde la dragostea
aspirantului spiritual, dar această dragoste trebuie să fie și ea impersonală,
trebuie să fie eliberată de toate motivațiile egoiste."
4
"Ce este grația? Oamenii o confundă cu o favoare divină,
ca și cum Dumnezeu ar putea fi cumpărat sau păcălit, astfel încât ei să obțină
ceea ce doresc de la El.
Odată, am cunoscut un om care a pus 100 dolari pe farfuria în
care se realiza colecta, în timpul slujbei de duminică, iar mai tîrziu și-a
exprimat dezamăgirea că Dumnezeu nu i-a ascultat rugămintea ce a însoțit acest
act.
Trebuie să vă fie clar, Dumnezeu este atent la inimile
oamenilor și nu la farfuriile de colectă. În același mod, oamenii spun că
pentru a atinge mântuirea trebuie să crezi, să crezi și iar să crezi. Credeți
oare că Dumnezeu trebuie astfel liniștit și convins că noi chiar credem în El?
El ne privește în lăuntrul ființei noastre și nu este influențat de opiniile pe
care le exprimăm în legătură cu El.
O ființă care se consideră un ateu poate uneori să fie mai
aproape de Dumnezeu, datorită dragostei pe care o manifestă față de oamenii din
jur, decât alte ființe care cred în Dumnezeu cu mintea lor, dar a căror acțiuni
sunt cu totul lipsite de dragoste și altruism. Dumnezeu ne judecă după
acțiunile noastre și nu după cuvintele noastre.
Bineînțeles, e bine să dăruiești bani unei cauze spirituale.
Ființa îsi generează karmă bună făcând acest lucru; dar este
mult mai bine să crezi în Dumnezeu decât să-L negi, pentru că necrezînd că El
există nu vei depune nici un efort ca să-L găsești.
Dar să nu vă imaginați că Dumnezeu poate fi mituit sau flatat,
astfel încât să-I cumpărați grația, să-L determinați să vă dăruiască grația Sa.
Singurul lucru pe care-l puteți face ca să-L câștigați este să-I dăruiți
dragostea voastră.
Dar atunci, ce este de fapt grația? Este puterea lui Dumnezeu,
distinctă de toate celelalte, Dumnezeu fiind singura realitate; El este singura
putere a existenței. Privind din acest punct de vedere eforturile voastre umane
sunt iluzorii; puterea Sa este cea care ne face să ne îndeplinim toate
acțiunile vieții noastre, iar eșecurile pe care le suportăm nu sunt datorate
decât lipsei de armonizare a ființei noastre cu această putere.
Grația lui Dumnezeu ne este dăruită în proporția în care noi
suntem deschiși față de El. Grația nu vine din exteriorul nostru; ea este
operația care se produce în interior, prin intermediul propriei noastre
realități superioare. Cu cât vom trăi mai conștienți și cu cât vom trăi mai
puțin dominați de ego vom beneficia din ce în ce mai mult de Grația
Divină."
5
"În
istoria religiei s-a pus dintotdeauna următoarea întrebare: Ce este mai
important pe calea spirituală: grația divină (KRIPA - cum este numită în India)
sau efortul uman? Răspunsul este simplu și marii maeștri spirituali au
încercat de nenumărate ori să-l dăruiască umanității prin învățăturile lor.
Omul trebuie să folosească toate resursele care-i sunt puse la
dispoziție pentru a atinge Suprema Eliberare. Eforturile sale nu vor fi
încununate de succes decât în momentul în care va înțelege că nu el ci Dumnezeu
este cel care acționează prin intermediul său, inspirîndu-l și ghidându-l.
Considerându-l pe Dumnezeu ca fiind Cel care acționează, nu trebuie ca prin
aceasta să devenim pasivi; trebuie să depunem mari eforturi pentru a fi
receptivi la influența Sa.
Aspirantul trebuie să se dăruiască cu optimism și bucurie
acestui flux al grației interioare. Forța care există în voi este a voastră
personală; vă este dăruită de Dumnezeu, folosiți-o! Dumnezeu n-o va folosi în
locul vostru. Cu cât vă veți pune mai mult la unison cu voința Sa infinită, în
toate acțiunile și gândurile voastre, cu atât mai mult puterea Sa și
binecuvântarea Sa vă va da încredere, ghidându-vă în tot ceea ce faceți."
6
"Roagă-te astfel lui Dumnezeu: Doamne, voi gândi, voi acționa, dar ghidează-mi, te rog, gândurile, voința și toate acțiunile mele."
7
"Dumnezeu nu va răspunde întotdeauna rugăminților tale în felul în care te aștepți; dar dacă niciodată aspirația ta către El nu va avea fluctuații atunci vei primi chiar mai mult decât bănuiai."
8
Într-o zi, un discipol l-a întrebat pe Yogananda: "Care
este diferența dintre credință și încredere?" Yogananda a răspuns:
"încrederea este mentală; ea este asemănătoare unei ipoteze științifice
și, asemeni științei, ea necesită verificări experimentale. Cu alte cuvinte,
încrederea este condiționată. Premizele sale trebuiesc testate în laboratoarele
meditației și verificate prin intermediul experienței directe.
Verificați-vă încrederile, dar nu într-un spirit de îndoială.
Verificați-le, pentru că voi doriți să cunoașteți în
profunzime adevărul și nu doar să reflectați asupra lui".
Credința - a spus Sf. Pavel - este dovedirea lucrurilor
celor nevăzute. Doar experimentarea acestor realități subtile ne conferă
credința în ele. Aceasta este ceea ce a spus Sf. Pavel. Doar în urma unei
verificări interioare apare credința.
În prezent sunt nenumărate elemente în viața voastră care sunt
suficiente pentru a vă oferi credință. Nu trebuie să așteptați să aveți viziuni
extraordinare pentru a avea credință. Gândiți-vă doar la ceea ce ați
experimentat pînă acum; nu limitați religia voastră doar la un plan mental. Ați
simțit vreodată pacea lui Dumnezeu coborîndu-se asupra voastră, într-o
rugăciune sau într-o meditație? Ați simțit vreodată dragostea Lui atingând
inima voastră? Nu sunt aceste dovezi reale și suficiente pentru voi? Agățați-vă
de ele! Făceți din experiență baza credinței voastre! Precum Isus a spus: noi,
ceea ce știm, vorbim.
Construiți-vă întreaga viață pe ceea ce deja știți, pentru că
"celui care are, i se va mai da și-i va prisosi".
Pe Swami Shankaracharya (un mare maestru al Indiei) îl separa
un râu de cel mai apropiat discipol al său. Cu un surâs, el i-a spus
discipolului: Vino! Vino aici! Fără să ezite nici o secundă, tânărul s-a
apropiat de râu și a pășit pe apă și, spre uimirea sa, la fiecare pas pe care
îl realiza apărea o floare de lotus sub piciorul său, astfel că a reușit să
traverseze râul și, când a ajuns pe celălalt mal, s-a aruncat la picioarele
maestrului său. Începând cu acea zi a fost numit Padmapada - "Picioare de lotus".
Padmapada nu cunoștea abilitatea maestrului său de a crea
flori de lotus. Cu alte ocazii, el a experimentat alte puteri paranormale ale
guru-lui său. Și astfel, plin de încredere, el s-a bucurat de aceste miracole,
în loc să-și umple întreaga viață cu îndoieli și speculații intelectuale."
9
"Credința este dezvoltarea intuiției prezenței lui Dumnezeu în ființa noastră și abandonarea rațiunii ca mijloc principal de înțelegere."
10
"Două cunoștințe ale mele (femei) aveau ca obicei să nu
închidă mașina după ce o parcau. Odată, le-am spus: Ar trebui să fiți mai
precaute și să vă închideți de fiecare dată mașina.
De ce? Unde este credința ta în Dumnezeu? - mi-au răspuns
ele zîmbind.
Da, eu am încredere - le-am răspuns - dar nu de încredere
faceți voi dovadă, ci de neglijență. De ce trebuie Dumnezeu să vă protejeze,
dacă voi nu faceți nimic în acest sens? O, Dumnezeu ne veghează - m-au
asigurat - nimic rău nu se va întîmpla. Și au continuat să lase mașina deschisă.
Într-o zi, când aveau în mașină obligații în valoare de multe
mii de dolari, au plecat lăsând toate lucrurile în "grija" credinței.
În absența lor, hoții și-au făcut meseria și au furat totul, cu excepția unui
mic articol care le-a scăpat din vedere.
Una dintre doamne a pierdut, cu această ocazie, toți banii pe
care îi strânsese în ultimii ani.
Mai târziu, le-am spus: De ce să te aștepți ca Dumnezeu să te
protejeze, dacă tu ignori în permanență legile rațiunii și ale bunului simț?
Este minunat să ai credință, dar, în același timp, fii și rațional! Nu te
aștepta ca Dumnezeu să facă totul în locul tău, numai pentru simplul motiv că
tu ai încredere în El. El va avea grijă de tine, dar pentru aceasta trebuie să
participi și tu".
11
Un discipol, în dorința sa de aventură, avea obiceiul să-și
asume mari riscuri. Fiind criticat, el a răspuns astfel: "Dacă vreodată
ceva va merge rău, cu siguranță maestrul mă va proteja".
Cuvintele sale au fost repetate mai târziu lui Paramahansa
Yogananda. "Doamne" - a exclamat el - "poate într-o zi îi va
trece prin cap să conducă mașina pe marginea unei faleze, astfel încât să vadă
dacă Dumnezeu și cu mine îl vom proteja de consecințele prostiei lui!"
Trebuie să facem dovadă de bun simț, nu să provocăm grația divină în astfel de
moduri absurde și prostești.
În împărăția lui Dumnezeu nu este loc pentru ființe
inconștiente.
12
Credința trebuie cultivată. Ea nu poate fi obținută prin
simple speculații mentale. Dacă te vei arunca de pe vîrful unui munte afirmând:
"Dumnezeu mă va proteja"- vei vedea că nu va fi așa. Dumnezeu
așteaptă de la tine să-ți folosești bunul simț pe care ți L-a dăruit.
Bineânțeles, El va avea grijă de tine, dacă vei acționa plin de bun simț și te
vei lăsa în mâinile Sale.
Credința trebuie hrănită, în permanență, de experiența
interioarăla fel cum udăm zilnic o plantă. Cu cât vei experimenta mai mult
protecția Sa, prin trăire personală, cu atât vei ajunge să crezi mai mult în
El, nu fanatic, ci într-un mod natural, într-o manieră divină.
13
Modul tău de a gândi și fluxul de grație divină ce se va
manifesta în viața ta este determinat de profunzimea conștientizării Sinelui
ființei tale.
Marile miracole ale credinței, cum ar fi învierea morților,
sunt posibile doar pentru cei care au perceput Divinul ca fiind unica
realitate. Pentru a realiza astfel de miracole o simplă afirmare mentală, chiar
realizată cu putere, nu este suficientă.
A existat un bărbat care a citit în Biblie că "un gram de
credință poate muta și munții din loc". Aceste învățături ale bibliei l-au
impresionat foarte mult, mai ales pentru că în fața ferestrei de la dormitorul
său se afla un deal care-i bara minunata priveliște a lacului din apropiere.
Astfel că, într-o zi, s-a decis să verifice aceste afirmații
din Scriptură. Plin de această "credință" temporară, el s-a rugat lui
Dumnezeu câteva ore să ridice acest munte și să-l arunce în lac, după care s-a
dus să se culce, fiind foarte nerăbdător să vadă care vor fi rezultatele
rugăminții sale. Trezindu-se a doua zi dimineață, primul lucru pe care l-a
făcut a fost să alerge la fereastră, să vadă ce s-a întâmplat; dar colina nu se
mișcase nici măcar un milimetru. "Știam eu că o să fie tot aici" - a exclamat
el supărat.
Aceasta nu este credință - nu este decât o simplă afirmație
pripită.
14
Sunt multe pietre care există pe pământ, dar dintre toate doar câteva sunt diamante. În mod similar, adevărurile spirituale nu pot fi găsite printre opiniile umane confuze. Grația divină este una dintre cele mai rare și prețioase diamante. Ea poate fi obținută numai de cei care o caută încontinuu, cu răbdare și fermitate; iar pentru ca cineva să ajungă să o experimenteze nu este suficient doar să citească câteva cărți spirituale sau să audieze câteva conferințe. Grația nu va fi niciodată găsită acolo unde oamenii cred că ea trebuie să fie. Ea trebuie căutată într-un anumit mod, la locul potrivit și într-o stare de spirit potrivită. Starea de spirit necesară pentru a putea primi Grația Divină este o atitudine necondiționată de dragoste față de Dumnezeu. Locul potrivit este în voi înșivă și maniera potrivită este liniștea unei meditații profunde.
Pentru a-L găsi pe Dumnezeu, trebuie să vă puneți de acord cu
metodele și legile Sale.