CAPITOLUL 9

DESPRE REÎNCARNARE

De ce se naşte un copil infirm? Legea reîncarnării este singura care poate da o explicaţie satisfăcătoare. Oamenii consideră copilul ca pe un mic bebeluş inocent, dar dacă acesta s-a născut infirm acesta arată că într-o viaţă anterioară a încălcat legea divină. Această nesocotire a legii divine la privat de şansa ca în existenţa aceasta să aibe picioare sănătoase.

Acesta este motivul - datorită faptului că Spiritul modelează corpul - pentru care atunci când a revenit într-un corp fizic, această persoană nu a fost capabilă să-şi creeze o pereche de picioare sănătoase şi, drept urmare s-a născut infirm.

De ce anumite persoane se nasc inteligente şi altele nu.

Dumnezeu ar fi fost cu adevărat nedrept, nu crezi, dacă ar fi lăsat ca aceste lucruri să se producă la întâmplare, fără sens? Dar toate acestea au o cauză. Ceea ce suntem noi în prezent este de fapt rezultatul acţiunilor noastre din diverse momente ale trecutului nostru. Spiritele noastre sunt nemuritoare, dar fiinţa noastră nu poate revendica dreptul să fie conştientă de această imortalitate înainte de a elimina complet imperfecţiunile umane.

Munca asupra propriei persoane este comparabilă cu munca unui sculptor ce ciopleşte şi polizează în piatră o statuie până când imaginea ce se ascundea în acea piatră se revelează în întreaga sa perfecţiune.

Un nou venit la întrebat pe Yogananda:" De ce trebuie să ne reîncarnăm? Dacă cu toţii venim din Dumnezeu, atunci după moarte de ce nu ne întoarcem în El?" Paramahansa Yogananda i-a răspuns:" Noi putem face aceasta dacă individualitatea - ego-ul nostru - va fi dezintegrată în momentul morţii. Dar ego-ul este cel care menţine corpul fizic. El este cauza şi nu efectul naşterii fizice. Ego-ul este un element şi al corpului astral şi el continuă să existe şi după moartea fizică.

Corpul fizic nu este decât o proiecţie a ego-ului în această lume materială. Simplul fapt că noi murim nu este suficient pentru a ajunge să-l cunoaştem pe Dumnezeu. Este uşor să mori dar este tare dificil să atingi nivelul de conştiinţă în care Spiritul se cufundă din nou în Infinitul Divin.

Ce ar face fiinţele care sunt preocupate de lumea fizică dacă li s-ar ivi o astfel de posibilitate. Ce ar face aceste fiinţe chiar şi în paradis? Ele nu ar fi mulţumie de nimic, ar continua să se contrazică şi să se lupte precum făceau pe Pământ şi, în final, nu ar reuşi decât să transforme paradisul însăşi într-un fel de infern.

După moarte tendinţele fundamentale ale naturii unei fiinţe rămân identice cu cele pe care le avea în timp ce trăia pe Pământ.

Al Capone nu va deveni subit un înger în momentul în care va părăsi planul fizic. Criminalii îşi păstrează tendinţele negative până în momentul în care ei însăşi se transformă; probabil este nevoie de multe reîncarnări şi de multe lecţii dure primite de la viaţă până când avariţia unora se va transforma în dorinţă de a-i ajuta pe ceilalţi, delicvenţa în dorinţa de a respecta legea, cruzimea în generozitate faţă de toate fiinţele.

Noul venit a continuat să întrebe:"Ce determină ego-ul să se reîncarneze?" Dorinţa este cea care direcţionează energia. Atât timp cât o persoană doreşte lucrurile de pe Pământ ea trebuie să se reîntoarcă aici, singurul loc în care toate dorinţele sale pot fi împlinite.

Dacă ea tânzeşte după ţigări, maşini, bani etc., lumea astrală nu-i poate oferi aceste lucruri. Ea trebuie să se reîntoarcă pe Pământ, unde toate aceste dorinţe se pot împlini.

Un discipol îl întreabă pe Maestru: "Trebuie să înţelegem că toate dorinţele pe care le avem pe Pământ trebuie să le îndeplinim aici?" Yogananda îi răspunde:"Nu dorinţele pline de puritate. Nu, de exemplu, dorinţa de a audia o muzică elevată, de a admira peisaje minunate, de a avea relaţii armonioase. Aceste dorinţe pot fi mult mai bine îndeplinite în lumea astrală decât în acest plan fizic imperfect. În nenumărate cazuri, dorinţa de a crea frumuseţe aici, pe Pământ izvoreşte din impregnările subconştiente generate de contemplarea frumuseţii şi armoniei planurilor astrale superioare.

Un vizitator îl întreabă pe Yogananda:"Cât timp petrece sufletul experimentând viaţa astrală? Rămâne în planul astral mulţi ani după ce a părăsit planul fizic?" Maestrul a răspuns:"Aceasta depinde de gradul de evoluţie spirituală. Sufletele materialiste - utilizez cuvântul suflet folosind sensul pe care tu i l-ai dat; este vorba aici de fapt de conştiinţa ego-ului care este condusă în lumea astrală - suflete care sunt atât de hipnotizate de materie vor considera această lume ca unică realitate, ele nefiind sensibile la planurile de manifestare mai subtile. După moarte ele vor cădea într-o stare de somn profund şi în momentul în care se vor trezi, ceea ce nu este întotdeauna cazul, se vor găsi o perioadă de timp într-o stare de obscuritate, un fel de văl gri şi nu vor ştii unde se află. Dacă viaţa lor pe Pamânt a fost orientată negativ, vor avea coşmaruri şi nu vor fi foarte dezorientate.

După o perioadă de timp, vor renaşte într-un nou corp reluându-şi ascensiunea către iluminarea spirituală.

Atunci când tendinţele spirituale au fost dezvoltate mai mult apare un anumit nivel de intuiţie şi acţiunile şi inclinaţiile lor în plan astral sunt orientate pozitiv. Ele sunt în consecinţă mult mai sensibile faţă de această lume şi pot să se bucure conştient de frumuseţea ei. Elevându-şi propiul nivel de vibraţii prin gânduri şi acţiuni juste, ele sunt atrase de vibraţiile extrem de subtile ale acestei lumi astrale.

Sufletele care în această lume au făcut meditaţie, chiar dacă nu foarte multă, vor merge în locuri de o extremă puritate după moarte. Cei care au preţuit şi respectat legea divină şi adevărul în această existenţă vor ajunge într-o lume foarte elevată.

Vizitatorul a continuat să întrebe:"Soldaţii care au murit pe câmpul de bătălie se vor duce în paradis?" Maestrul a răspuns:"Doar dacă au murit făcându-şi datoria şi apărând adevărul." "Cum arată paradisul", a întrebat vizitatorul în continuare.

"Sunt două tipuri de paradis. Unul, la care se referă în mod normal oamenii, este format din astralul superior; dar adevăratul paradis este acela la care se referea adesea Isus când vorbea despre stare de fuziune cu Dumnezeu.

Paradisul astral, precum Isus la descris, are nenumărate "camere" sau nivele de vibraţie şi este similar acestei lumi fizice pentru că de fapt lumea fizică este proiecţia sferelor subtile.

Dar paradisul astral nu prezintă numărul foarte mare de imperfecţiuni al planului noastru de existenţă, care este mult mai grosier. Paradisul nu se află sus, cum îşi imaginează oamenii; el ne înconjoară de pretutindeni. Se găseşte dincolo de câmpul de percepere al omului obişnuit. Eu îmi petrec mult timp acolo şi pot să vă spun că este un univers foarte vast, compus din culori minunate, sunete şi lumini diafane. Culorile planului fizic sunt terne în comparaţie cu aceste culori. Frumuseţea celestă s-ar putea compara cu cel mai frumos peisaj, sau cu cel mai frumos apus de soare pe care voi l-ati văzut şi încă ceva mai mult. Există o infinitate de variaţii în lumea astrală. Acolo anotimpurile pot fi schimbate la voinţă de sufletele evoluate. De obicei, acolo este primăvară şi soarele străluceşte permanent. Când ninge, zăpada dăruieşte pace şi frumuseţe dar nu aduce cu ea frigul. Când plouă, ploaia coboară lent în lumini multicolore. În astral şi sentimentele sunt mult mai rafinate şi mai intense decât cele pe care le trăiesc oamenii în lumea fizică.

Lumea astrală nu este un loc pentru trântori, locuitorii săi sunt foarte activi. Toate vibraţiile acestui univers sunt controlate de îngeri. Fiinţele astrale superioare, deşi sunt foarte active, sunt într-o permanentă stare de meditaţie şi beatitudine.

Uneori, în compasiunea lor faţă de umanitate, ele vizitează oamenii în vis sau în viziuni şi îi inspiră cu gânduri minunate.

Cât de mult va rămâne o fiinţă în lumea astrală depinde de modul în care a trăit pe Pământ. Cei cu o karmă pozitivă pot să rămână în astral timp de secole. Discipolii preocupaţi de dorinţa lor de a evolua şi a atinge eliberarea pot să aleagă să se întoarcă pe Pământ mai devreme pentru a continua eforturile lor spirituale, pentru că ei intuiesc că lumea astrală nu este decât un văl ce ascunde perfecţiunea eternă a Divinului.

"Maestre", l-a întrebat un discipol,"cum renasc spiritele pe Pământ?' "După o perioadă petrecută în astral", a răspuns Yogananda," a cărei durată depinde de karma pozitivă care a fost acumulată într-o existenţă anterioară pe Pământ şi de dorinţele materiale ce se retrezesc în subconştientul lor, aceste spirite se reîntorc pe Pământ sau în o altă lume din Univers prin intermediul forţei magnetice a dorinţei.

În momentul concepţiei fizice, în eter se produce o sferă de energie luminoasă. Spiritele din lumea astrală care aşteaptă să renască în fizic percep o vibraţie compatibilă cu a lor şi spontan intră în rezonanţă cu ea.

Uneori, mai mult decât un singur spirit se îndreaptă către aceiaşi femeie, iar atunci se vor naşte gemeni.

Discipolul întreabă:"întotdeauna fiinţele spirituale se nasc în familii orientate spiritual?" Maestrul îi răspunde:"Cei care se aseamănă se atrag. Este o regulă generală. Dar există un număr mai mare de factori care intră în joc în acelaşi timp. Se ţine cont şi de disponibilitate. De exemplu, fiinţele orientate spiritual nu au prea multe ocazii să se reîncarneze în familii foarte evoluate, pentru că fiinţele spirituale preferă adeseori să se abţină de la a se căsători şi a avea copii.

Putem spune că este mai mult vorba de o karmă individuală cu toate consecinţele ei. Oamenii sunt de fapt un amestec de calităţi.

Uneori se întâmplă ca un sfânt să se nască într-o familie de criminali, dacă întrevede probabilitatea unei viitoare transformări a acestora. Pentru cuplurile care doresc să aibe copii evoluaţi spiritual este important să-şi păstreze o stare de conştiinţă foarte elevată în momentrul în care realizează actul amoros, pentru că vibraţiile lor din acel moment vor determina calitatea luminii pe care o vor produce în lumea astrală.

Odată, un cuplu mi-a spus că doresc să aibă un copil evoluat spiritual şi m-au rugat să-i ajut să atragă un astfel de spirit.

Le-am arătat fotografia unui copil care murise cu câţiva ani în urmă şi despre care ştiam intuitiv că, din punct de vedere karmic, este pregătit să renască. Ei s-au simţit foarte atraşi de această fotografie. I-am sfătuit să rămână în totală abstinenţă sexuală timp de şase luni de zile şi să se concentreze zilnic asupra acestei fotografii, pentru a ruga această fiinţă să le fie copil. Ei m-au ascultat întocmai şi, după un timp, femeia a rămas însărcinată, copilul fiind încarnarea spiritului invocat.

Un discipol l-a întrebat pe Yogananda:"Maestre, dacă un om are prejudecăţi rasiale, în special faţă de negri, atitudinea sa va determina ca acesta să se nască negru într-o altă existenţă?" Paramahamsa Yogananda a început să râdă şi a răspuns: "Aversiunea este o forţă magnetică la fel de puternică ca şi forţa de atracţie. Dumnezeu nu este foarte influenţat de prejudecăţile umane. Adeseori putem întâlni familii ai căror membrii nu fac decât să se lupte între ei. Au fost duşmani în altă viaţă şi acum s-au născut în aceiaşi casă pentru ca să se întâlnească zilnic şi să fie astfel forţaţi să pună capăt urii lor.

O să vă povestesc acum o întâmplare ce a avut loc la începutul acestui secol, într-o biserică dintr-un stat din sudul Americii.

Doar oamenii albi puteau participa la slujbele ce se oficiau în această biserică. Jim, un tânăr de culoare, îşi dorea foarte mult să asculte slujbele de duminică dimineaţă.

"Jim", i-a spus preotul încercând să-i explice,"m-aş bucura dacă ai putea asista cu noi la slujbe, dar dacă aş face acest lucru mi-aş pierde slujba." Într-o noapte, Jim s-a rugat cu tot sufletul lui Isus spunându-i:"Doamne Isuse, de ce nu pot să merg şi eu la slujbă alături de oamenii albi.

După o perioadă de timp a adormit şi i-a apărut Isus Christos într-o lumină srălucitoare, zâmbindu-i plin de compasiune:"Fiul meu,"i-a spus Isus,"nu fii supărat pentru atâta lucru, pentru că timp de 20 de ani am încercat chiar eu să intru în acea biserică şi nu am reuşit."

Doi discipoli care lucrau împreună la un proiect al Maestrului au fost surprinşi să constate că o animozitate stranie şi fără cauze aparente a apărut între ei. Dar au reuşit să treacă peste această problemă şi, drept urmare, un sentiment de profundă simpatie s-a stabilit între ei. După o perioadă de timp, unul dintre ei la întrebat pe Maestru: "De ce, la un moment dat, am simţit o aversiune bruscă unul faţă de celălalt?" "Aţi fost duşmani într-o viaţă anterioară" - le-a destăinuit maestrul.

"Emoţiile noastre nu ne reprezintă cu acurateţe pe noi aşa cum suntem în sufletul nostru. El este plin de dragoste şi de bucurie, dar acestă realitate obiectivă este întunecată uneori de aceste stări emoţionale. Pentru a putea dobândi libertatea interioară trebuie să învăţăm şa ne stăpânim emotivitatea.

Legea reîncarnării constă în a neutraliza valurile atracţiei şi repulsiei, a dorinţei şi a aversiunii şi a lăsa să se exprime bunătatea, iertarea, compasiunea şi o mulţumire eternă în Sinele Suprem. Trebuie să ajungem să îi iubim pe toţi, dar nu pentru personalităţile lor umane ci pentru că ei sunt o manifestare a Divinului, Care rezidă în fiecare dintre noi.

Dacă îi ridicularizaţi sau judecaţi pe cei din jurul vostru vă veţi trezi într-o zi că veţi suporta aceleaşi experienţe pe care voi, astăzi, le generaţi.

După ce a petrecut cinci luni în deşert, alături de Yogananda, un discipol i-a spus: "întotdeauna am dorit să trăiesc astfel." "Aceasta pentru că în nenumărate vieţi anterioare ai trăit în singurătate. Mulţi dintre cei care mi se alătură au trăit, în alte existenţe, ca adevăraţi pustnici."

Discipolul întreabă: "Am fost yoghin într-o existenţă anterioară?" Maestrul a răspuns: "De nenumărate ori. Trebuie să fi fost yoghin pentru ca acum să trăieşti aici, cu noi."

Într-o zi, un discipol se lamenta: "Maestre, eu cred că nu am o karmă foarte bună." "Este nevoie de o karmă foarte foarte foarte bună pentru ca o persoană măcar să dorească să-l cunoască pe Dumnezeu."

"Maestre, de ce nu pot să-mi amintesc existenţele anterioare?" "Este mai bine aşa. Oamenii s-ar descuraja foarte repede dacă ar ştii toate acţiunile negative pe care le-au comis în alte exstenţe. Dumnezeu le oferă şansa de a încerca din nou, fără să-i lase să fie obsedaţi de geşelile lor trecute şi să se identifice cu acestea. În meditaţie, cu cât eşti mai ataşat de corpul tău cu atât mai clar îţi vei aduce aminte existenţele trecute."

Pentru cei mai mulţi dintre noi este inutil să ne amintim vieţile trecute. Observaţi cât de multe persoane cad în sclavia obişnuinţei. Eu numesc aceasta "antichităţi psihologice". Puteţi prevede tot ce vor face în viitor; chiar şi melodiile fredonate sunt stereotipe. Cu cât îmbătrânesc cu atât ei se stabilesc tot mai solid în modul lor de comportare, exterior sau interior. Aceste fiinţe au nevoie de şansa de a uita ceea ce au făcut sau ce au fost pentru a putea porni de la zero. De aceea li se oferă o nouă viaţă.

Atâta timp cât vă bucuraţi de a trăi în acest vis al iluziei veţi continua dintr-o viaţă în alta să experimentaţi fericirea şi suferinţa maya-ei. Bhagavad Gita descrie acest proces ca pe o roată gigantică care se învârte la nesfârşit. Dacă doriţi cu toată fiinţa voastră să ieşiţi din acest cerc trebuie să vă Eliberaţi.

Nu uitaţi că Eliberarea este destinul vostru etern.

Mergi la capitolul următor

Mergi la index